Bass susține că o parte semnificativă a susținătorilor evanghelici albi ai lui Trump percep acest conflict mai degrabă ca pe o etapă în „vremurile de pe urmă" decât ca pe o simplă confruntare geopolitică.
„Există aproape o nerăbdare spirituală pentru un război în Orientul Mijlociu", spune Bass, potrivit CNN. „Ei cred că un astfel de conflict va declanșa o serie de evenimente care vor duce la revenirea lui Iisus."
Această perspectivă apocaliptică are rădăcini adânci în cultura evanghelică americană, hrănită de zeci de ani de cărți precum The Late Great Planet Earth sau seria Left Behind, care povestesc despre „Răpire" – momentul în care creștinii credincioși vor fi ridicați la cer, iar ceilalți vor fi „lăsați în urmă" într-o lume distrusă de război, foamete și haos.
Atacul SUA asupra a trei instalații nucleare din Iran, la sfârșitul lunii iunie, a fost analizat în special din unghi politic și militar. Dar experți ca Bass susțin că religia a avut un rol major în luarea deciziei – mai ales pentru președintele Trump și susținătorii săi evanghelici.
Pentru mulți dintre aceștia, Trump este „alesul lui Dumnezeu", un lider salvat de la moarte în urma a două tentative de asasinat pentru a duce la îndeplinire „voința divină": protejarea Israelului. Mike Huckabee, fost guvernator al statului Arkansas și actual ambasador american în Israel, i-a transmis un mesaj lui Trump după atacurile din Iran, în care scria: „Cred că au fost momente în care ai fost păzit în mod supranatural... Dumnezeu te-a salvat ca să fii cel mai important președinte din ultimul secol - poate chiar din istorie."
Pentru mulți evanghelici albi americani, Israelul nu este doar un aliat strategic. Este împlinirea profețiilor biblice. Ei cred că revenirea lui Iisus pe pământ va avea loc doar atunci când Israelul va fi protejat și întărit ca stat.
Pastorul John Hagee, lider al grupului „Creștini Uniți pentru Israel", cu 10 milioane de membri, a spus clar: „Nu poți spune că crezi în Biblie dacă nu susții Israelul și poporul evreu."
Versete din Biblie precum Geneza 12:3 („Voi binecuvânta pe cei ce te binecuvântează...") sunt folosite adesea ca justificare teologică pentru susținerea necondiționată a Israelului – atât pe timp de pace, cât și în război.
Senatorul republican Ted Cruz a declarat recent: „La școala duminicală am învățat că cei care binecuvântează Israelul vor fi binecuvântați, iar cei care îl blestemă, vor fi blestemați." Această teologie influențează direct politicile externe ale SUA, spun experții. Iar bombardamentele asupra Iranului ar putea fi văzute de unii evanghelici nu ca acțiuni de război, ci ca pași necesari în desfășurarea unui plan divin.
Ideile care stau la baza acestei viziuni apocaliptice provin din secolul al XIX-lea, de la predicatorul anglo-irlandez John Nelson Darby. El a împărțit istoria în „dispensații" – epoci în care Dumnezeu acționează diferit asupra omenirii.
El a popularizat ideea de „Răpire" – un eveniment în care creștinii fideli vor fi ridicați la cer, înainte de o perioadă de suferință globală. Aceste idei au fost preluate în cărți, filme și predici, devenind convingeri adânc înrădăcinate pentru milioane de americani: „Doar pentru că nu cunoști termenul „dispensaționalism” nu înseamnă că nu crezi în el", spune istoricul Jemar Tisby.
Diana Butler Bass numește credința în Răpire „una dintre cele mai de succes erezii din istoria creștinismului". Ea și alți teologi susțin că această viziune nu are baze solide în Biblie și că a fost creată artificial pentru a manipula frica și speranța.
Mai mult, spune Bass, această teologie creează o lipsă de responsabilitate: „În acest tip de gândire, distrugerea este un semn că Dumnezeu lucrează. Cu cât lumea este mai devastată, cu atât revenirea lui Iisus e mai aproape. Nu există motivație să eviți războaie, să ai grijă de săraci sau de planetă."
Într-o democrație, susține Tisby, este periculos ca liderii să fie văzuți ca trimiși divini, imposibil de criticat: „Este un fundamentalism care nu se poate clinti. Dacă un lider este ”ales de Dumnezeu”, cine suntem noi să-l punem la îndoială?"
Și totuși, ironia este amară: criticii regimului din Iran îl acuză pe liderul suprem de teocrație, de viziuni apocaliptice și de politici religioase. Dar ce se întâmplă dacă și America ajunge să fie ghidată – măcar parțial – de aceleași forțe?
