Un voluntar de la un centru de protecție a animalelor din Statele Unite a salvat un câine abandonat pe un câmp, în frig. Bietul animal a fost la un pas să fie mâncat de viu de coioți... După ce l-a dus la adăpost, tânăra care a dat câinelui o nouă șansă a scris un mesaj pentru cel care l-a abandonat. Gândurile sale s-au răspândit cu repeziciune în mediul online și, cel mai probabil, au ajuns deja la destinatarul "potrivit".
"Dragă stăpân al acestui câine pe care l-ai abandonat,
Astăzi am primit mai multe emailuri de la oameni care au observat că ți-ai abandonat câinele pe drum. Am decis, împreună cu colegii mei, să mergem să vedem dacă-l putem ajuta cu ceva. Era acolo... Te-a așteptat.
Nu plecase din locul în care l-ai pus să stea. A fost un câine cuminte. A stat în locul în care a văzut-o pe cea mai dragă ființă din lume. Credea că ai să te întorci. A urmărit toate mașinile care treceau pe drum, sperând că te vei întoarce după el. Câinele TĂU a înghețat de frig, a răbdat de foame și a trăit zile în șir în teamă pentru că tu ești un nemernic! Te-a așteptat.
Era atât de înfometat încât a mâncat crengi rupte. Câțiva oameni cumsecade s-au oprit și i-au dat de mâncare, dar tot era flămând și speriat. Chiar și așa, având mâncarea în față, știa că trebuie să stea pe loc să te aștepte. Te-a așteptat.
Nu este un câine rău. Este un câine foarte bun. TU i-ai fost un prieten rău. Ai abandonat pe cineva care și-ar fi dat viața pentru tine. Cineva căruia nu-i păsa cât de mult stăteai la serviciu, după program. Cineva care se bucura indiferent dacă doar ieșeai până la poartă să-ți iei corespondența sau plecai cu zilele de acasă. Cineva care ți-ar fi lins lacrimile de pe obraz și resturile din mâncare din farfurie după ce ai terminat de mâncat.
De acum înainte, nu o să te mai aștepte.
După ce l-am văzut zăcând abandonat în locul în care l-ai lăsat, ne-am dus după el. În depărtare se auzeau coioții urlând.
Am stat acolo ore în șir. Am vorbit cu el. I-am cântat. L-am hrănit și i-am pus o pătură. După câteva ore în care i-am aruncat mâncare, câinele TĂU a venit și a mâncat din palma noastră. Câinele TĂU s-a apropiat de noi după ce ore bune am stat pe burtă în noroi și i-am spus că totul o să fie bine și că aceea avea să fie ultima oară când cineva îl rănește. Într-un final, s-a așezat lângă mine și m-a lăsat să-l mângâi pe burtă. M-a lăsat să-i pun lesa și nu a încercat să fugă.
Abia când am plecat s-a speriat iar. Voia să stea acolo și să te aștepte. Refuza să meargă spre dubiță. Ți-am cărat câinele imens în brațe până la mașină. Câinele TĂU, mare, blând, speriat și loial. Ți-am luat câinele în brațe din locul în care te văzuse pentru ultima dată. Tot drumul până la adăpost n-a făcut altceva decât să urle. A scos cele mai dureroase sunete pe care le-am auzit în toată viața mea. Erau sunetele inimii lui frânte. Încerca cu disperare să se întoarcă în locul în care l-ai lăsat. Într-un final, a venit în față, lângă mine, și a început să urle, privindu-mă. În timp ce am întins mâna spre el ca să-l mângâi pe cap, m-a privit în ochi confuz, apoi și-a pus capul în poala mea și am mers așa până la adăpost.
Nu meriți acest cățel uimitor! De fapt, nu meriți NICIUN câine.
Câinele MEU o să uite de tine. O să găsească o casă primitoare și o să primească toată dragostea pe care o merită. Va ști ce înseamnă să ai o casă adevărată.
Nu-mi pasă cine ești și nici ce scuză ai pentru că ai abandonat câinele MEU. Probabil că e un motiv jalnic... Ești un ticălos! Mă rog ca anul să-ți fie plin de necaz și nefericire.
A ta, Brooke."
