De ce creierul ne împinge să mâncăm mai mult decât avem nevoie
Din perspectiva neuroștiinței, supraalimentarea din zilele de sărbătoare nu este deloc surprinzătoare. Creierul funcționează după mecanisme evolutive care, în anumite contexte, ne determină să consumăm mai mult decât necesarul real. Specialiștii explică faptul că, în perioada Crăciunului, mai mulți factori se suprapun: abundența alimentelor, mirosurile familiare, atmosfera festivă și presiunea socială.
Biologia joacă un rol esențial. Organismul nu răspunde doar la foame, ci și la poftă, iar cele două sunt controlate de sisteme cerebrale diferite. Chiar dacă stomacul este plin, creierul poate continua să stimuleze dorința de a mânca, mai ales când suntem înconjurați de preparate asociate cu tradiția și confortul emoțional.
Foamea, apetitul și mecanismele care le diferențiază
Cercetătorii care studiază modul în care creierul reglează alimentația explică faptul că senzația de foame apare atunci când organismul are nevoie reală de energie. După ce mâncăm suficient, ar trebui să apară sațietatea. Totuși, acest sistem nu este singurul care influențează comportamentul alimentar.
De-a lungul evoluției, oamenii au dezvoltat un mecanism suplimentar care permite consumul peste necesar, pentru a crea rezerve în perioadele în care hrana era greu de găsit. Acest mecanism, legat de apetitul „emoțional”, poate suprascrie semnalele naturale de foame și sațietate.
Cum ne păcălesc obiceiurile și contextul festiv
Apetitul este puternic influențat de rutină și de experiențele anterioare. De Crăciun, aceste obiceiuri devin și mai evidente: mâncăm pentru că „așa se face”, pentru că suntem în vizită, pentru că masa e plină sau pentru că deserturile sunt nelipsite în această perioadă.
Anumite alimente stimulează apetitul mult mai intens decât altele. Combinația de zahăr și grăsimi, foarte prezentă în dulciurile de sărbători, activează circuite cerebrale care ne fac să consumăm mult peste limita normală. Cercetările arată că această combinație poate duce la un aport caloric de câteva ori mai mare decât necesarul obișnuit — fenomen cunoscut drept „efectul desertului”.
De ce desertul „merge” chiar și când suntem sătui
Deserturile sunt concepute astfel încât să fie atractive chiar și după o masă copioasă. Textura, aroma, dulceața și grăsimile creează un impuls puternic de a continua să mâncăm, indiferent de cât de plin este stomacul. De aceea, prăjiturile de Crăciun par imposibil de refuzat, chiar și după o masă abundentă.
Componenta socială: politețe, nostalgie și emoție
Pe lângă biologie, contextul social joacă un rol major. Mâncăm pentru că suntem în familie, pentru că nu vrem să refuzăm gazda, pentru că mirosurile ne amintesc de copilărie sau pentru că atmosfera festivă ne relaxează barierele de autocontrol. Toate acestea contribuie la consumul excesiv.
Când devine un risc real?
Specialiștii subliniază că o perioadă scurtă de excese nu reprezintă un pericol pentru sănătate. Trei zile de mese bogate nu sunt suficiente pentru a deregla definitiv sistemele care controlează foamea și apetitul. Problema apare atunci când aceste obiceiuri devin constante pe tot parcursul anului.
În cazurile de obezitate severă, mecanismele biologice care controlează alimentația pot deveni atât de puternice încât voința nu mai este suficientă pentru a le contracara. De aceea, specialiștii insistă că supraalimentarea cronică nu este o chestiune de disciplină, ci un fenomen complex în care biologia are un rol decisiv.
Alimente care te ajută să ai un abdomen plat. Trebuie să le introduci în dieta ta
