Viaţa ca la moroşeni

De ajungi în satul Fereşti, la Poalele Munţilor Gutâi, opreşte-te şi pe la gospodăriile din sat. Oamenii îţi vor deschide uşa cu dragă inimă. Mirosul de fân, muzica şi straiele tradiţionale în care te întâmpină localnicii te conving că merită să faci un popas.

"Turiştii care ne calca pragul şi aleg să vină la noi în Maramureş îi întâmpinăm cu o horincă de prune cu braţele deschise şi cu tot ce avem mai bun în suflet", spune Ileana Rednic.

Timpul parcă a stat în loc acum 100 de ani. Ţoluri colorate, cergi din lână, icoane vechi, ştergători şi oluri, deasupra uşii, toate îţi spun poveşti despre moroşenii de altădată. Turiştii sunt musafiri de onoare, aşa că gospodina casei are mare grijă de camerele de dormit. Patul îl acoperă cu o lipidea, cum se spune la cearceaf, pe care pune perne mari, împodobite cu făţăuri din bumbac.

"Le oferim o cină folclorică, aducem muzicanţi, le arătăm tradiţia, îi ducem la fan, îi ducem să vadă ferma cu animale, îi ducem în gospodării să vadă mulsul vacilor, stâna care se face aici când e ocazia," spune gazda Ileana Rednic.

După-amiaza, ieşim la o plimbare cu căruţa, prin sat. Lăsăm în urmă casele de lemn, unde femeile fac lână, pe băncile din faţă. Gazda ne-a promis că ne duce într-un loc încărcat de amintiri.

O vâltoare adevărată! Muzica ei ne aduce aminte de obiceiurile străvechi ale femeilor moroşene.

"Aici în Maramureş, de mai bine de o sută de ani, femeile după ce au făcut cergile le aduc la vânturat pentru a fi mai dese", povesteşte o localnică.

La moara veche de 200 de ani, bărbaţii aduceau grâul sau porumbul.