Tratatul de la Lisabona înlocuiește Constituția Europeană

Tratatul de la Lisabona aduce modificări importante. Uniunea Europeană nu va mai avea președinție rotativă, ci un președinte ales pentru doi ani și jumătate. În locul comisarului pe politică externă și al înaltului reprezentat al Comisiei va exista un singur șef al diplomației europene, un fel de ministru de externe al Uniunii, care va deține și funcția de vicepreședinte al Comisiei Europene.

Inițial, Comisia a prevăzut reducerea numărului membrilor săi, odată cu extinderea UE, dar, pentru a-i convinge pe irlandezi să organizeze un nou referendum asupra Tratatului de la Lisabona, Bruxelles-ul a decis în final că fiecare stat membru își va păstra comisarul în Executivul european.

Noul Tratat elimină posibilitatea veto-ului național, prin introducerea deciziilor cu majoritatea calificată în aproximativ 40 de domenii. Britanicii și irlandezii au obținut însă dreptul de a aplica deciziile în aceste domenii doar atunci când consideră că este cazul, fără a-i împiedica pe alții să le aplice. Unanimitatea rămâne însă regula pentru deciziile în privința politicii externe, fiscalității, politicii sociale sau revizuirea tratatelor.

Noul sistem de vot prevede că o decizie trebuie să obțină susținerea a 55% dintre statele care reprezintă 65% din populația UE, al căror număr a ajuns în prezent la 15 dintre cele 27 de țări membre UE. Aplicarea acestui sistem a fost însă amânată pentru 2017, după un compromis cu Polonia.

Tratatul de la Lisabona prevede înființarea unui mecanism popular, potrivit căruia un text semnat de un milion de cetățeni poate face Comisia Europeană să prezinte o propunere legislativă. Documentul introduce și posibilitatea ca o țară să părăsească Uniunea, dar condițiile urmează să fie negociate cu statele partenere.