Nu știu ce simțiți dvs., dar eu am un acut sentiment de jenă dat de năvala de știri venite din Italia. Cineva care le-ar asculta și nu ar ști nimic despre noi ar considera, fără nici o îndoială, că suntem niște pitecantropi mânați de instincte animalice, între care acela al acuplării instantanee cu orice ne pică în cale. Exact ca ursul ieșit din hibernare după șase luni, care sare pe vulpe, sare pe arici, pe iepuraș, pe scorbură, pe orice i-ar aduce plăcerea descărcării hormonale.
Îmi vine în minte un banc care spune multe în cuvinte puține despre educația și apucăturile sexuale ale unora dintre noi: știți cum găsește o oaie un cioban de la munte? Acceptabilă. Lăsând gluma la o parte, declarația unuia dintre "taurii comunali" care a spus că totul a început ca o simplă tâlhărie și a continuat cu violul fiindcă "fata era draguță" mi se pare de-a dreptul dementă. Cum ar veni, concetățeanul nostru a violat-o cu drag fiindcă era simpatică. Deci nu a fost un gest sălbatic și violent, ci unul bazat pe sentimente curate, sincere și pe o apreciere clar pozitivă din partea lui. Cred că avem de-a face aici cu inocența brutei. În sistemul ei de coordonate, bruta vede lumea altfel decât o văd oamenii normali. Poate că ar trebui duși la doctor, poate ar trebui să le facă cineva injecții în cap sau, de ce nu, poate ar trebui să fie pusă în practică soluția propusă de un politician italian: castrarea chimică.
Încerc o comparație jenantă, dar n-o ocolesc, deși nu-mi convine deloc. Nu cumva o parte, subliniez, o parte din românii care s-au stabilit în Italia pot fi asemuiți cu câinii comunitari de la noi?
Citește mai mult în România Liberă
