Ion Țiriac nu mai are nevoie de nicio prezentare. Fostul mare tenismen, devenit apoi om de afaceri și cel mai bogat român, e un personaj special, care ține de multe ori prima pagină a ziarelor. La 70 de ani, Țiriac rămâne însă fidel primei sale iubiri, tenisul. Nu-l iubește însă în totalitate, și anunță că ar avea multe schimbări de făcut, nu doar culoarea zgurii. Într-un interviu acordat la Paris unui important cotidian italian, Țiriac vorbește nu doar despre pasiunea sa dar și despre multe alte lucruri. Pentru că ni s-a părut foarte interesant, publicăm aproape integral interviul acordat de Ion Țiriac presei din Peninsulă.
Rep: Domnule Țiriac, când vom vedea zgură albastră la Paris?
Țiriac: Tenisul e poate unicul sport care nu s-a schimbat în ultimii 20 de ani. E un sport guvernat de prea multe instituții: ATP, WTA, ITF. Și există cineva, unul ca mine, care încearcă să aducă ceva nou. Zgura albastră o testăm de 2 ani la Madrid și e bună, mult mai bună decât cea roșie: atât pentru jucători cât și și pentru televiziune. ATP a blocat-o fără motiv, dar lucrurile nu vor rămâne așa.
Rep: Va fi Madrid al cincelea turneu de Grand Slam?
Țiriac: Am un mare respect pentru tradiție, dar astăzi nu se mai joacă cu pantaloni lungi. Turneele de Grand Slam nu sunt perfecte: 128 de jucători sunt mulți. Vreau un turneu în care să fie doar cei mai buni. În Liga Campionilor nu joacă toți. Oamenii vor să vadă ceva ce nu se găsește pe toate drumurile.
Rep: Ce reguli ați schimba în tenis?
Țiriac: Modul de numărare a punctelor si game-urile. Și aș face mingea mai lentă, pentru a face partida mai atractivă pentru spectatori.
Rep: Sportul e doar un business?
Țiriac:Sportul a devenit o industrie. Doar în tenis a rămas partidul comunist. Dar, fără sport nu ar exista industria sportului. Sportul se adaptează timpurilor.
Rep: Cum se face că ați ajuns Ion Țiriac cel de astăzi, fiind născut în România?
Țiriac: Înainte de al Doilea Război Mondial, România era a cincea țară a Europei. Apoi am avut ghinionul să rămânem timp de trei generații să rămânem sub comunism. Personal, însă, am fost privilegiat pentru că am făcut sport, puteam ieși din țară și intra înapoi. Nu am fost un jucător talentat, așa că a trebuit să muncesc. Năstase se antrena o oră, apoi se distra, eu mă antrenam trei ore, apoi eram obosit. Totuși, în fiecare zi am încercat să dau mai mult, să fiu mai bun.
Rep: Ce sfaturi ați da unui copil care vrea să se apuce de tenis?
Țiriac: Unui copil de 4 ani nu-i poți da sfaturi, dar poți să le dai părinților lui: duceți-l la o școală unde să studieze 4 ore pe zi și să joace tenis 5 ore. În fiecare zi.
Rep: Ca român care cunoaște foarte bine Italia: Am devenit tot mai rasiști?
Țiriac: Nu. Dar nici nu poți să ții două națiuni atât de similare, precum Italia și România, ostaticele câtorva criminali. Voi sunteți mai avansați decât noi. Dacă prindeți un criminal, fie că e român, albanez sau sau italian, ar trebui să fiți mai duri.
Rep: Dacă v-aș spune că sunteți un Berlusconi al României, v-ați enerva?
Țiriac: Lui Berlusconi îi place mult politica, mie, în schimb, nu. Mi s-a spus că aș fi putut deveni președinte al României: îmi pare rău, dar nu am curajul să-mi asum responsabilitatea pentru 22 de milioane de oameni.
Rep: Cine e tenismenul cel mai mare pe care l-ați văzut de-a lungul vieții?
Țiriac: Roger Federer.
Rep: Ar putea reveni pe primul loc?
Țiriac: Depinde de care Federer vorbim: acela care simțea plăcerea jocului, da. Acela care e deja blazat, nu.
Rep: Ce ați schimba în viața dumneavoastră?
Țiriac: M-am născut după război, am făcut foamea mulți ani, dar din această experiență am ieșit mai tare decât alții. Dar m-am dedicat prea mult carierei și muncii, în general. Dacă aș putea să o iau de la capăt, mi-aș dedica mai mult timp mie și celor trei copii ai mei.
Rep: Se spune că ați avea nu 3, ci 30 de copii.
Țiriac: Am 30 de fii care au părăsit deja centrul de orfani pe care l-am fondat acum 18 ani la Brașov. Nu i-am făcut eu, dar îi consider copiii mei. Și sunt mândru de asta.