Realitatea All Inclusive vă invită într-o călătorie în regatul dacilor. Într-una dintre cele mai fascinante zone ale țării, încărcată de legende și de locuri falnice odinioară. Călătoria în Țara Hațegului, căci acesta este locul spre care ne îndreptăm, este o binecuvântare, dar și o provocare.
Să fii călător în această depresiune așezată molcom între patru masive muntoase este o sarcină grea - nu știi ce să vezi mai întâi, unde să te duci prima oară, unde să zăbovești mai mult.
Așezată în nord vestul Transilvaniei, Țara Hațegului se mândrește cu vecini impozanți. Este străjuită de munții Poiana Ruscă, de munții Țarcu, de masivul Șureanu și de Retezat. Oriunde te-ai uita găsești ceva care să-ți fure privirile și să te facă să te îndrăgostești iremediabil de această zonă.
Orașul Hațeg, aflat în inima depresiunii, este punctul nostru de plecare. Prima oprire - comuna Densuș, acolo unde se află cea mai veche biserică din țară. În lăcașul de cult construit din bolovani de râu și din ruine antice cu inscripții latine se mai țin și astăzi slujbe.
Originea acestei biserici din piatră este și acum constroversată. Unii istorici spun că ea a fost ridicată pe fundația unui templu închinat zeului Marte, alții susțin că aici a fost inițial un mausoleu închinat unui general roman ucis de daci, în timp ce Nicolae Iorga plasează biserica în ultima parte a secolului al XIII-lea.
Mica biserică din piatră a fost vizitată de oaspeți celebri precum Prințul Charles sau amabasadori ai SUA în România. Nu ne mirăm, pentru că locurile îți taie răsuflarea.
Mergem mai departe, în satul Peșteana, la 10 kilometri distanță. Spre o mlaștină despre care bătrânii locului spun că nu are fund și că ascunde multe mistere.
Curioși să-l vedem, apucăm pe drumul indicat de o bătrână. Ne bucurăm de aceste locuri. Câmpii nesfârșite cu plete verzi, poienițe colorate, izvoare molcome și peste toate, un vânt călduț. Lacul este ascuns după câteva culmi de dealuri, printre păduri. Cu greu îți dai seama că această zonă joasă și umedă a fost cândva un lac adânc și întunecat care a născut atâta teamă printre oameni.
Aproape secat acum, din tăul fără fund au mai rămas doar poveștile bătrânilor. Povești atât de înfricoșătoare încât doar turiștii se mai aventurează până aici, în timp ce localnicii se țin departe de acest teren mlăștinos.
Ținem cont totuși de sfatul sătenilor și nu zăbovim mult. Luăm din nou drumul satului. Peisajele de basm și cântecul certăreț al greierilor ne amintesc de copilăria la țară și de jocurile care ne bucurau cândva sufletele.
Cum apusul se întrezărește deja, ne grăbim spre următorul punct pe harta drumeției noastre. Chiar la intrare în Munții Retezat, satul Mălăiești ascunde o altă poveste. Cea a unei cetăți feudale de apărare, ridicată de nobilii secolului al XIV-lea.
Cetatea este așezată strategic pe un deal, iar turnul, conservat integral, se zărește de departe. Locul are un farmec aparte specific cetăților construite de feudali în Europa.
Soarele care se ascunde ușor în spatele zidurilor cetății ne dă de veste că excursia noastră se apropie de final. Plecăm, mai știutori și mai bogați sufletește, hotărâți să revenim și pe alte drumuri din Țara Hațegului.
