Stelian Tănase: Pățanie cu un card

Zilele trecute am fost pe un câmp la filmări în România profundă. Încerc să readuc din amintire câteva tentative de fugă petrecute înainte de 1989. În niște lanuri de floarea-soarelui am agitat 20 de figuranți plus echipa de filmare și m-am lăsat impresionat de un avion AN 2. M-am simțit visând la „Pacientul englez“, „La nord prin nord-vest“ sau la „Casablanca“, unde tot despre pașapoarte se povestește. M-am întors acasă cu vorba lui Brecht în cap: „Omul e un pașaport!“.

La București, din fericire, am pierdut repede bruma de poezie dobândită la marginea mării. Iată cum. Dimineața, fără o lețcaie, am băgat cardul într-un bancomat aflat în vitrina unei bănci de pe bd. Filantropia. Cum l-am lăsat din mână, bancomatul l-a înghițit. Am făcut semn unei doamne prin fereastră să binevoiască să îmi acorde asistență. Nici nu apucasem să scriu pin-ul.

Citește mai mult în Adevărul