Apariția filmului lui Wajda, de un tragism uriaș, un film care îți taie pur și simplu respirația, a provocat noi controverse. E o dovadă că rănile sunt departe de a se fi vindecat.
Apariția filmului lui Andrei Wajda, „Katyn”, a răscolit răni vechi și adânci. Povestea e pe atât de simplă pe cât a fost de uitată. La 23 august 1939, Stalin și Hitler încheie un pact. Prima victimă, Polonia, atacată de la vest de Germania, iar peste o săptămână și de la est de URSS, la 17 septembrie. În aprilie 1943, nemții descoperă lângă Smolensk gropi comune unde se găsesc trupurile a mii de ofițeri polonezi asasinați în 4 martie 1940 la ordinul lui Stalin. La cererea guvernului polonez, aflat în exil la Londra, Crucea Roșie deschide o anchetă. Așadar, cel puțin din 1943, când apare raportul Crucii Roșii, Washington&Londra știu adevărul. Acestea sunt faptele. Dar, departe de a se clarifica, pe principiul „adevărul e adevăr”, dosarul Katyn se complică începând chiar cu această dată. Una sunt faptele, alta memoria. Sovieticii nu recunosc că sunt autorii masacrului, și îl atribuie trupelor germane.
Cum, în septembrie 1943, Armata roșie recucerește Smolensk, o bătălie propagandistică de amploare se declanșează în jurul acestui sat al cărui nume este de acum identic cu oroarea. Kremlinul constituie, de asemenea, o comisie pentru cercetarea faptului. Este ca și cum asasinul este, în același timp, și detectivul crimei. O situație absurdă, dar Stalin poate că nu e interesat de ce cred unii și alții despre el, dar e pasionat de locul pe care i-l rezervă Istoria.
Citește mai mult în Adevărul
