"Colabo" este o prescurtare folosită de presa de pe Sena pentru a desemna „colaborarea“ cu ocupantul german sub adăpostul regimului de la Vichy. Cum mă pasionează subiectul, dau – răsfoind bibliografia temei - de nume celebre, de la regizori de filme, actori, pictori (Vlaeminck…) la scriitori. Printre ei - și în diferite nuanțe - îi găsim pe Celine, Drieu la Rochelle, Robert Brasillach, Montherlant, dar și pe Jean Cocteau, Paul Morand (vă amintiți excelenta sa carte dedicată Bucureștilor, ambasador în România, însurat cu boieroaica română). Găsim și editori cunoscuți: Denoel, Grasset, Gallimard.
Cea mai iubită actriță a Franței, Arlette, a „colaborat orizontal“, cum spuneau parizienii. După război a lansat o vorbă de duh: „Talentul meu aparține francezilor, dar «mon cul» îmi aparține și fac ce vreau cu el!“ Îi mai găsim pe Sacha Guitry, dar și pe sora lui N.D. Cocea, Alice, actriță celebră a timpului. Să mai spunem că în anii ocupației numărul spectatorilor în sălile de teatru și cinema s-a triplat, deși reprezentațiile se terminau nu mai târziu de ora 22.00, pentru a prinde ultimul metrou, Parisul fiind sub stare de asediu. Cafenelele, cabaretele, tipăriturile de toate felurile au făcut afaceri prospere.
Citește mai mult în Adevărul
