Dorian Marin este un antrenor care a deprins tainele fotbalului african în Eritreea, a acumulat ceva experiență în Siria și Liban, iar anul trecut a antrenat Uganda. Înaintea meciului de la Belgrad al tricolorilor, el a trimis o scrisoare deschisă în care avertizează că ne îndreptăm cu pași apăsați către fotbalul bananier!
Deși sunt plecat de opt ani din țară, mă informez cu regularitate despre ce se întâmplă în fotbalul românesc, preocupat fiind în special de imaginea antrenorilor români raportată la cerințele și tendințele din fotbalul internațional.
Devine tot mai evident că în fotbalul actual aportul antrenorului a crescut considerabil, situându-se la 35-40 % din potențialul competitiv al echipei. În special în Europa au apus vremurile când doar profitând de a avea la dispozitie o colecție de jucători de valoare sau beneficiind de strategiile ,,under-ground” ale conducatorilor puteai să-ți treci în CV campionate, cupe sau participări în competițiile continentale.
Acum se impun tot mai mult antrenorii carismatici, cu o cultură și o inteligență mult peste medie, imaginativi în găsirea soluțiilor tactice care să decidă favorabil rezultatul și catalizatori de energii pozitive care să aducă acea atitudine de invincibilitate indispensabilă marii performanțe.
Constat cu mândria românului auto-exilat că Răzvan Lucescu întrunește suficiente calități care-l pot propulsa în vârful ierarhiei fiind ajutat și de un remarcabil echilibru în tot ce ține de relațiile specifice profesiei, lucru destul de rar întâlnit la antrenorii români. Sper ca lui Răzvan să i se ofere șansa să-și ducă munca până la capăt și prin prisma rezultatelor să contribuie la creșterea cotei antrenorilor români în competiția cu antrenorii din țările cu fotbal de top. Am simțit pe propria-mi piele ce înseamnă să concurezi din postura de antrenor român cu nemții, francezii, olandezii și brazilienii. Chiar dacă le ești superior pe planul performanțelor, angajatorii punctează nivelul fotbalului din țara de origine și ei sunt de cele mai multe ori cei aleși.
Pe de altă parte, constat cu dezamăgire că sămânța sădită în anii ’90 de cei care-și închipuiau că vor sări de nicăieri direct în Liga Campionilor doar pentru că au secretară blondă, a rodit în copac stufos cu ramuri răsfirate la multe dintre cluburile din fotbalul nostru. Este trist că atitudini normale poate în țări din subsolul fotbalului, sunt tratate cu nonșalanță și ironie invers orientată de opinia publică și media sportivă de la noi.
În loc să ne aliniem la principiile de lucru din fotbalul mare, călcăm cu pași apăsați către fotbalul bananier! O mare vină au și acei antrenori care se prostituează moral pentru a-și păstra slujba, contribuind la împământenirea sintagmei ,,antrenorul nostru – jucăria noastră preferată”.
Ar fi timpul ca toți cei implicați în fenomen să-și focalizeze energiile și să-și aducă fiecare partea lui de contribuție la îmbunătățirea percepției asupra fotbalului românesc. Premisele de la care trebuie plecat sunt ierarhizarea pe criterii strict profesionale, respectul reciproc, atitudinea pozitivă și onestitatea absolută în toate întreprinderile ce țin de activitatea echipei.
Mi se pare foarte semnificativ un fapt întâmplat la clubul la care am activat în Uganda, repet Uganda-Africa: președintele-patron a îndepărtat din structurile clubului o rudă apropiată și principal partener de afaceri pentru că a încercat să-mi discrediteze munca la echipă, iar rezultatele au venit firesc consecință a atmosferei de lucru astfel create.
Chiar dacă nu-i va fi ușor, nu ajutat – am văzut că știe să se ajute singur – lăsat doar să-și facă treaba, Răzvan are capacitatea de a reuși să formeze o echipă aptă să se bată fără complexe cu oricare dintre marile puteri fotbalistice ale lumii. Nu poți pune motor de Porsche unei Leganza și să câștigi titlul în Formula 1. Trebuie să adaptezi toate componentele, să le testezi și să faci corecțiile necesare. Pe urmă trebuie să te convingi pe tine însuți că poți câștiga. În fotbal nu poți arde etapele decât în cazuri foarte izolate!
Dorian Marin
