"Uită-te câți români își înjură președintele la televizor!”, a spus Traian Băsescu, încercând să explice huiduielile cu care a fost primit sâmbătă, la Tușnad Băi, de către autonomiștii maghiari. Cu alte cuvinte, nimic ieșit din comun: minoritatea a luat exemplu de la majoritate, exprimându-și ireverențios dezacordul cu șeful statului. Afirmația este doar parțial veridică. Sunt, într-adevăr, câțiva români instalați pe ecran, cărora, lipsindu-le ideile, folosesc batjocura ca să obțină audiență ieftină, cei mai mulți însă nu-l acoperă pe președinte cu invective, ci îl critică, între cele două atitudini fiind o mare diferență. În al doilea rând, analizată din unghiul spectatorului detașat, fraza rostită de Traian Băsescu suportă o ușoară reformulare, fără a o rupe astfel de realitate ori a o disocia de context. „Uită-te pe câți români îi înjură președintele la televizor!”, sună la fel de adevărat ca exprimarea din care derivă, mulțimea cuvintelor de ocară adresate ziariștilor și disprețul revărsat asupra adversarilor politici venind să o susțină. Așadar, dacă autonomiștii mai aveau nevoie de un precedent ca să „înjure”, l-au găsit sub ochii lor, chiar la cel înjurat. Nu exemplul le lipsea însă, ci prilejul.
Citește mai mult în Gândul.
