RETROSPECTIVĂ - Bulgaria a fost în 2008 oaia neagră a Europei

RETROSPECTIVĂ - Bulgaria a fost în 2008 oaia neagră a Europei
Fonduri europene suspendate, scandaluri răsunătoare de corupție, arestări puține și remanieri guvernamentale au dominat anul 2008 în Bulgaria, țară care a devenit oaia neagră a Europei, la doar doi ani de la aderare, comentează presa bulgară.
Anul 2008 a început cu speranțe mari pentru Bulgaria, care spera să poată profita în sfârșit de îndelung așteptata aderare la UE. Anul ar fi trebuit să fie liniștit pe scena politică, alegeri legislative urmând să aibă loc abia în 2009. În cele din urmă însă, Bulgaria a pierdut în 2008 fonduri europene de aproape 1 miliard de euro, din cauza eforturilor insuficiente de a combate ceea ce mulți consideră a fi cea mai mare problemă a țării - corupția.
Instrumente noi pentru combaterea unei corupții vechi
Pe 1 ianuarie 2008, bulgarii au fost anunțați că o nouă superagenție, Agenția de Stat pentru Securitate Națională (SANS), a fost înființată de premierul Serghei Stanișev, care a prezentat-o drept soluția Guvernului pentru combaterea crimei organizate și corupției la nivel înalt, creând astfel o mulțime de așteptări. Agenția a primit bani, resurse și prerogative legale pentru a interveni în aproape orice sferă a activității. Deși salutată de Comisia Europeană, înființarea agenției nu a fost foarte bine primită de fostul ministru de Interne Rumen Petkov, pentru că a creat un al doilea front în combaterea crimei organizate. Salariile mai mari decât media ale angajaților agenției au generat tensiuni în rândul poliției, iar la sfârșitul anului mii de polițiști au manifestat pentru prima oară în istorie pentru a cere salarii mai mari.
Opoziția, pe de altă parte, a pus la îndoială autoritatea agenției și a criticat lipsa de control parlamentar asupra acesteia. Deși controlul parlamentar era stipulat de lege, acest lucru nu s-a întâmplat în 2008, pentru că opoziția a refuzat să se alăture unei comisii parlamentare special înființate, protestând față de numărul de locuri deținute de majoritatea aflată la putere. Toate acestea au făcut ca agenția și șeful ei, Petko Sertov, să trebuiască să facă eforturi pentru a-și justifica existența.
Pe de altă parte, acțiunile concrete ale agenției au fost controversate. Prima ei măsură a fost împotriva unui site care publica articole anonime cu acuzații despre viețile personale ale unor politicieni de top, inclusiv despre președintele Gheorghi Părvanov. Site-ul funcționa de câteva luni când agenția a anunțat că acesta publică informații clasificate și trebuie închis, refuzând să precizeze sursa acestora.
Totuși, SANS a reușit să obțină arestarea mai multor oficiali importanți din Guvern acuzați de conflicte de interese, abuz de putere sau luare de mită. A fost cazul lui Ivan Lekov, șeful adjunct al Agenției de Stat pentru Tineret și Sport, și al lui Marius Țakov, guvernator adjunct al regiunii Sofia, amândoi arestați în septembrie.
Aceasta a fost însă și luna în care agenția a fost implicată în cea mai mare controversă. În lipsa comisiei parlamentare speciale, singurul control posibil exercitat de Parlament asupra agenției era prin intermediul Comisiei de Afaceri Interne și Siguranță Publică, care supraveghează serviciile speciale și este condusă de Mincio Spassov, membru al Mișcării Naționale pentru Stabilitate și Progres (NMSP), partener în coaliția de guvernare.
În septembrie, Spassov a declarat în presă că agenția i-a verificat în mod nejustificat convorbirile telefonice și pe cele ale altor parlamentari, generând un val de paranoia în societatea bulgară. Șeful SANS a refuzat inițial să comenteze, dar în cele din urmă a recunoscut că este adevărat. El a afirmat însă că faptele nu au făcut obiectul unei decizii a agenției, fiind acțiunile individuale ale unor angajați, care au fost demiși. Scandalul a afectat credibilitatea agenției.
Scandaluri și fonduri europene sistate
O serie de rapoarte negative ale Comisiei Europene despre eforturile Bulgariei de a combate corupția a transformat comunicarea dintre Sofia și Bruxelles într-o succesiune de amenințări și încurajări. Mai multe scandaluri de corupție din 2008 au dovedit că Bulgaria mai are multe de făcut multe la acest capitol.
Primul și cel mai mare scandal de corupție l-a implicat pe Veselin Gheorghiev, șeful Fondului Național de Infrastructură Rutieră. Scandalul a izbucnit în ianuarie după ce presa a scris despre un conflict de interese în care era implicat acesta. Compania condusă de fratele mai mic al lui Gheorghiev primise de la instituția condusă de acesta contracte în valoare de 60 de milioane de euro din fonduri europene. Miniștrii de Finanțe și al Dezvoltării Regionale nu au reacționat, iar Gheorghiev nu a demisionat înainte să se sesizeze Comisia Europeană. Abia în octombrie, procurorii au decis să îl pună sub acuzare pentru încălcarea legii licitațiilor publice.
Un alt scandal care a stârnit interesul publicului în 2008 a fost cel în care a fost implicat grupul Mario Nikolov/Liudmil Stoikov, care ar fi deturnat milioane de euro din programul SAPARD. Cazul se bazează pe investigațiile începute în 2006 de Oficiul European Antifraudă (OLAF). În iulie 2008, un raport al OLAF afirma că milioane de euro sunt deturnate de o "rețea criminală formată din peste 50 de bulgari, europeni și companii offshore, controlată și/sau finanțată de oamenii de afaceri bulgari Mario Nikolov și Liudmil Stoikov, suspectați de legături apropiate cu actualul Guvern". În octombrie, Nikolov și alte opt persoane au fost puse sub acuzare pentru deturnare de fonduri europene.
În lumina acestor scandaluri, nu a surprins pe nimeni când, în iulie, CE a decis să suspende finanțări de circa 800 de milioane de euro și să retragă acreditarea a două agenții bulgare de plăți. În noiembrie, țara a suferit încă o lovitură costisitoare, pierzând definitiv 220 de milioane de euro din programul de preaderare PHARE, după ce Bruxelles-ul a decis că Guvernul bulgar nu a făcut suficient pentru a combate corupția din două agenții guvernamentale. Pierderea banilor venea, în plus, în contextul crizei financiare și economice.
Tocmai această criză este considerată de unii analiști occidentali una dintre explicații pentru asprimea Comisiei Europene față de Bulgaria. Bruxelles-ul a vrut să demonstreze contribuabililor europeni că urmărește cu grijă modul cum sunt cheltuiți banii lor, cu atât mai mult cu cât în 2008 politicienii au început să se gândească la alegerile europene din 2009.
Viață politică agitată
Spre deosebire de 2007, când Bulgaria a avut două scrutine, unul local și altul european, 2008 a fost an preelectoral, abia în 2009 urmând să aibă loc alegeri legislative. În ultimul an de mandat, cele trei partide ce formează coaliția de guvernare - Partidul Socialist Bulgar (BSP), NMSP (a fostului rege Simeon al II-lea) și Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (NMRF, al minorității turce) - nu au fost foarte preocupate de stabilitatea Guvernului, pentru că niciunul dintre partidele de opoziție nu a fost dispus să riște un scrutin anticipat. Principalul partid de opoziție, Cetățenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei (GERB) al primarului Sofiei, Boiko Borisov, s-a concentrat pe consolidarea bazei electorale în țară, în perspectiva viitoarelor alegeri. Sondajele continuă să arate că GERB este cel mai popular partid politic.
În această situație, cea mai mare amenințare pentru coaliție venea dinspre potențialele conflicte interne. Pericolul a devenit concret în aprilie, după demisia ministrului de Interne Petkov. Acesta a fost nevoit să demisioneze după ce a recunoscut că s-a întâlnit personal cu persoane anchetate pentru corupție, controversatul om de afaceri Plamen Galev și Anghel Hristov, cunoscuți ca "frații Galev". Demisia lui Petkov a fost urmată de o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, care a fost respinsă de Parlament. NMSP s-a abținut de la vot și nu a sprijinit Guvernul, declanșând nemulțumirea lui Stanișev și cea mai serioasă criză prin care a trecut Guvernul de la formarea sa, în 2005. NMSP și-a explicat decizia prin scandalul care îl înconjoară pe Petkov, însă analiștii au luat-o drept un semn că partidul, în scădere în sondaje, încerca să își găsească o identitate în perspectiva alegerilor din 2009.
Situația s-a rezolvat discret între liderii celor trei partide, Stanișev (BSP), Simeon Saxa-Coburg (NMPS) și Ahmed Dogan (MRF), rezultatul fiind o remaniere guvernamentală. Patru miniștri au fost înlocuiți fără explicații clare și a fost înființat un post nou în Guvern - vicepremier fără portofoliu, cu sarcina de a supraveghea cheltuirea fondurilor europene. Meglena Plugcieva, care era ambasador în Germania, a fost rechemată pentru a prelua această funcție.
În 2008, opoziția a fost la fel de dezbinată ca în ultimii opt ani. Majoritatea problemelor celor trei partide aflate la putere nu au fost cauzate de presiunile opoziției - cu excepția cazului demisiei lui Petkov, în care Democrații pentru o Bulgarie Puternică au avut un rol important - ci de conflictele interne.
A fost cazul MRF, mișcare a bulgarilor de origine turcă, condusă de Ahmed Dogan, aflată la putere din 2001. În octombrie, secretarul lui Dogan, Ahmed Emin, s-a sinucis într-o reședință a partidului, în camera alăturată celei în care se afla șeful partidului. Sinuciderea este încă investigată, dar a ridicat întrebări cu privire la controlul agresiv exercitat de Dogan în partid, lucru confirmat de foști membri. A fost o lovitură serioasă pentru ambițiile electorale ale partidului, iar Dogan a suspectat o conspirație împotriva sa.
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News


























