"Văd importanţa crizei voastre, miliardele care sunt în joc, dispariţia
unor averi. Dar sunteţi voi conştienţi de dispariţia cunoştinţelor?",
întreabă retoric Serres, amintind că tinerele generaţii nu mai au acces
la latină, greacă veche ori învăţământ literar.
"Această criză
financiară nu este decât unul dintre multiplele focuri roşii care au
fost aprinse. Dar dacă ne gândim că este singurul, ne înşelăm", spune
Serres, într-un interviu acordat les Echos. Universitatea este în criză
mondială de 25 de ani, la fel ca sănătatea. Şcolile şi spitalele,
condiţia umană, ştiinţa, toate acestea trec de mult timp "printr-un
cutremur" la care societatea pare imună, spune universitarul.
Din poziţia unui universitar pentru care educaţia este cea care
articulează bunul mers al lucrurilor, inclusiv în economie, Serres
avertizează că a privi criza actuală exclusiv în registrul financiar
este o gravă eroare. Criza, spune filosoful, nu este greşeala unui
anumit ministru şi nici nu este de dată recentă, semnele ei apărând în
1968. 40% dintre lucrători erau agricultori în 1900, iar acum vorbim de
4%, ceea ce înseamnă "un tsunami gigantesc". Ce s-a transformat radical
în ultima jumătate de secol este "homo sapiens".
Nu este societatea cea care s-a schimbat, ci condiţia umană. Corpul s-a
schimbat, raportarea la natură, la naştere şi la moarte şi totuşi nimic
nu s-a schimbat în instituţiile noastre politice şi economice.
"Instituţiile se comportă ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat şi vreţi
să nu avem o criză?", se întreabă Serres.
"Războiul pe care îl purtăm astăzi nu este un război între oameni, ci
războiul pe care oamenii îl duc contra lumii. Suntem pe cale de a
câştiga acest război, adică să pierdem lumea", conchide pe un ton
pesimist şi profetic Serres.
Michel Serres, autor a 50 de volume, a predat istoria ştiinţelor la
Sorbonna şi la universitatea Stanford. A studiat matematicile şi
filosofia la Şcoala Normală Superioară din Paris, fiind coleg cu
Derrida. Prezent la Timişoara în 2007, Michel Serres a vorbit despre
modificarea obiectelor în secolul XX, când apar obiectele-lume,
gigantice şi incontrolabile: bomba nucleara, satelitul, rachetele
cosmice şi Internetul.
Un alt intelectual al secolului, Noam Chomsky scria, săptămâna trecută,
că ideologia "fanatică" a eficacităţii pieţelor şi puterea crescândă a
sectorului financiar au precipitat criza globală, a cărei gravitate
este dată nu de prăbuşirea pieţelor, ci de "imposibilitatea speranţei".
Fără a-şi abandona tezele stângiste, Chomsky înainta singura opţiune pe
care, spunea el, o are sistemul capitalist pentru a ieşi din criza
economică care nu are precedent nici măcar în Marea Depresiune a anilor
'30: reîntoarcerea la paradigma stângii, cu sindicatele ei active şi
încrederea că sistemul, oricât de lovit ar fi, îşi va reveni în
direcţia unui teoretic "bine general".
