Oana L, câștigătoarea concursului WIZZitează Europa!: Ci vediamo presto!

În liceu eram fascinată de limba italiană. Să tot fie vreo 14 ani de atunci. Îmi amintesc că am găsit la anticariat o carte de învățare a limbii italiene și am purces la treabă. Aveam normă în fiecare zi cât să învăț și nu de puține ori o depășeam, lucru ce nu mi s-a mai întâmplat cu vreo altă materie de studiu.

Mă uitam cu jind la show-urile Marei Venier și-mi imaginam că într-o zi aș putea vorbi italiana la ea acasă, cu nonșalanța și gestica specifică italienilor. Îmi hrăneam imaginația cu poze, cu informații… am avut tot atunci două "tentative" să plec în vacanță la Roma și totuși, nu s-a întâmplat.

Probabil că nu era încă timpul potrivit. A trebuit să văd între timp alte    
capitale europene, minunate de altfel, să învăț treptat cum să fiu un turist care odată ajuns la destinație, pentru prima dată, să găsească fiecare obiectiv aproape cu ochii închiși. Mi-am dezvoltat cu timpul "mania" ca înainte de a pleca într-un loc să mă informez despre toate obiectivele turistice, localizarea lor, modalitatea de a ajunge la ele, să știu toate prețurile și orarele de intrare la muzee, toate stațiile de metrou și tramvai și, bineînțeles, toate străduțele cu magazine de unde se face cel mai plăcut shopping de vacanță.

În vacanță, am cea mai bună orientare în spațiu, fapt ce nu mă caracterizează în viața de zi cu zi. Așadar, sunt pregătită acum pentru    
"caput mundi" – minunata Roma. O pot aborda cu motoarele turate la maxim, pot absorbi și cea mai insesizabilă reminiscență de Imperiu Roman.

Aș începe de la origine, de la lupoaica cu Romulus și Remus – întemeietorii Romei și aș continua cu Pieta lui Michelangelo, una dintre cele mai frumoase opere de artă din lume și Columna adusă tribut împaratului Traian (are 40 de metri înăltime și este acoperită cu 2.500 de basoreliefuri ce slăvesc eroismul împaratului în războaiele cu dacii).

Par ținte disparate, dar sunt imagini pe care le am puternic în minte, le regăseam obsesiv în cărțile de istorie sau de limba latină și ani la rândul aveam regretul de a nu le fi văzut în realitate. Nu există cuvinte care să poată reda frumusețea și, atmosfera Romei. Este grandioasă, este fascinantă, este captivantă, este amețitoare, este… arogantă… este inefabilă.

Are peste 1.500 de fântâni, e versatilă la fiecare colț de piazza, te impresionează prin pilaștri, basoreliefuri, 7 coline, marmura excesivă, punere în scenă desăvârșită a istoriei…

Mi se pare incredibil să regăsești în zilele noastre mărturia măreției unui Imperiu, să vezi atâta abundență de istorie, să atingi pietre peste care au trecut mii și mii de ploi. Îmi plac și casele cu etaj, puțin scorojite de vreme sau de indiferența boema a locatarilor, din balcoanele cărora atârnă deopotrivă mușcate și rufe puse la uscat. M-aș perinda pe străduțe ascunse și dacă întâmplător m-ar durea picioarele după kilometri de mers, m-aș așeza pe treapta prăfuită a unei asemenea case, lângă două pisici leneșe, scăldate de soare.    

Colosseum: Când îl vezi prima dată, cred că ar trebui să te transpui în atmosfera din timpul lui Vespasian – întemeietorul acestui impresionant amfiteatru care adăpostea 50.000 de spectatori – să dai ceasul cu secole în urmă, să auzi zgomote de săbii de gladiatori întretăindu-se, tropote de cai, uralele și exaltarea spectatorilor, zgomot de trapă trasă pentru a intra animalele sălbatice…

Daca la început s-a numit Amfiteatrul Flavian (Vespasian fiind întemeietorul dinastiei Flaviilor), ulterior denumirea sa a devenit Colosseum (însemnând "de lângă colos"), nume preluat dupa Colosul lui Nero, statuie cu o înălțime de 37 metri. Se spune că atâta timp cât Colosseum-ul este în picioare și Roma va dăinui.

O vacanță la Roma trebuie încununată în mod solemn cu vizitarea Vaticanului ca loc de pelerinaj și de reculegere. Grădinițele luxuriante ale Vaticanului, Muzeul Vaticanului, renumitele fresce ale lui Michelangelo Buonarroti din Capela Sixtină, Basilica Sf. Petru – una dintre cele mai mari biserici din lume, cea mai mare dintre bazilicile papale din Roma și centru al catolicismului.

Imaginați-vă cum e să intrați în Capela Sixtină și să cuprindeți cu ochii tot efortul supraomenesc al lui Michelangelo de a picta timp de 4 ani, începând cu anul 1508, întregul plafon al Capelei Sixtine desăvârșind o mareață și genială lucrare, în detalii perfecte, inimaginabile. Facerea lui Adam, păcatul originar… trebuie neapărat să descoperiți în această labirintică lucrare momente cheie din istoria umanității transpuse artistic…

Nu trebuie trecute cu vederea și momentele... profane – să mănânci pantagruelic într-o trattoria, să rămâi fără ultimii bani pe Via dei Babbuino sau Via Corso. În mintea mea am aruncat deja o monedă în Fontana di Trevi pentru că vreau să mă întorc la Roma.

De data aceasta, în realitate și, bineînțeles, alături de soțul meu. Ci vediamo presto!