O carieră impresionantă: Cornel Udrea

Cea mai mare satisfacţie o are când îşi vede cărţile în biblioteca unui om şi când e recunoscut pe stradă de cititori.

Cornel Udrea: "Nici nu pot să ştiu când s-a născut pasiunea pentru scris dar să o leg inevitabil de plăcerea de a ma uni cu cuvinte. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu prieten cu cuvintele, să le respect nemăsurat...făceam cuvintele să zâmbească şi e un lucru greu, mă refer la cuvinte cotidiene. Aceste cuvinte, dacă reuşeşti să le faci să zâmbească, pe cei care le citesc să zâmbească, e un lucru extraordinar".

Este un om corect şi drastic cu el însuşi. Îşi reproşează graba, orgoliile şi e atent să-şi îndrepte greşelile. Cât despre pasiunea de a scrie şi starea de creaţie...

"Inspiratia este ici colea langa noi, nu trebuie să alergi după ea să faci artificii...vine din realitatea imediată, vine din paharul cu apă şi lătratul câinelui vecinului pe scări, din bombănitul postaşului".

Vorbeşte însă cu tristeţe despre cultură şi viitorul ei.

"Copii la un an ating deja de 10-15 ori pe zi ecranul unei tablete, unui telefon, îmi este teamă de ziua în care se va auzi suspinul unei cărţi de pe un raft prăfuit pentru că va însemna amurgul culturii şi al civilizaţiei. Dacă mi-ar da voie cineva m-aş duce în Parlment să dau o dictare şi nu una grea şi ne-am trezi într-adevar cu subiecte de umor minunate".