Dacă ar mai avea loc şi de alte poveşti decât cele cu discursuri de lemn, mâncare pe cartelă şi defilări în cinstea tovarăşului, manualele despre comunism ar scrie şi destinul lui Aurelian Pană. A fost ministru al Agriculturii în vremea lui Antonescu şi a revoluţionat pământul. A fost condamnat la puşcărie pentru aducerea unei plante necunoscute, soia. Ar fi vrut să fie îngropat la Sudiţi, dar a murit la Gherla şi înhumat într-un cavou în care, ca să încapă, i s-au tăiat picioarele.
Aceasta e doar una din istoriile suferinţei de la Sudiţi, acolo unde, pentru a lua lumea de la capăt, am reînvăţat să prindem rădăcini. Un reportaj de Camelia Moise şi Radu Niculescu.
Ai umblat toata tara asta si crezi ca stii Romania ca pe-un cal breaz. Am sa-ti arat ca nu-i asa. Nu stii mare lucru. Sa luam de pilda, un satuc din Bargan: Suditi. Pe aici n-au crescut dintotdeauna ciulinii lui Panait Istrati. Stii tu ce vifornita de istorie si ce oameni au prins radacini pe-aici? A fost în multe rânduri ciumă în ţară, dar în istorie nu se pomeneşte de o boală mai grozavă decât ciuma lui Caragea! La Suditi, cam pe atunci au inceput sa-si incropeasca gospodarii taranii fugiti din Ardeal.
Multi au murit intre 1806 si 1813, cat a bantuit ciuma, dar si mai multi au venit din satele apropiate, Berlesti si Popeni. S-au mai aciuat si revolutionarii de la "pa\'sopt", dar si pribegi ai rascoalei de la 1907...Apoi suditii au mai trecut printr-o furie.
Acum, suditii isi vad de treaba lor, si muncesc, fiecare pe unde poate!
Aerul de-acum al suditilor n-a fost dintotdeauna la fel. Ruinele de la marginea satului spun o poveste uluitoare. Cea a lui Aurelian Pana. Era boier. Avea 6000 de hectare de pamant si un conac splendid langa Suditi. In 35 este ales Presedinte al Institutului national de export. Atunci face demersurile pentru a importa primele combine ce aveau sa lucreze pamantul romanesc. Patru ani mai tarziu devine presedintele Academiei de agricultura si presedinte al sindicatului agricol.
Nu avea o leafa enorma. Dar averea personala ii era suficienta cat sa renunte la chenzina.
In 42 si 43 devine ministru al agriculturii si al domeniilor in guvernul lui Antonescu. Venirea comunistilor insa, transforma conacul de la Suditi in sediu de IAS, iar boierul invatat este arestat si judecat intr-un lot de criminali de razboi, alaturi de Antonescu. Ironia sortii lui Pana, este scrisa in capul de acuzare semnat in 49: “pentru introducerea si incurajarea unei plante necunoscute si inutile tarii noastre: soia”.
Iti amintesti? Tovarasa planta cu miros de salam, care 30 de ani mai tarziu sedea bine-mersi in planul de alimentatie stiintifica semnat in 82. Soia intra astazi in dietele curative ale obrazurilor fine la preturi neispititoare.
In fine, Aurelian Pana ajunge la Gherla, condamnat la 10 ani de inchisoare. "Sa traiti, domnule Livinski - era fortat sa strige - aceste burti care atirna le-am facut din sudoarea si singele poporului". A fost ucis după gratii. Ar fi vrut sa moara acasa pe perna lui, sa fie incinerat, ca cenusa lui sa ingrase Baraganul. Dar cosciugul de la inchisoare a fost prea scurt. Nu-i nimic. I-au taiat picioarele.
A trecut si-a doua ciuma, numita comunism. Asta a durat mai mult, si a lasat satul cu suflete imbatranite si figuri dezorientate. S-au trezit acum dintr-o lunga perioada de tranzitie, direct in cea de... criza economica.
Lumea s-a schimbat, fara putinta de intoarcere, taranul a ramas incremenit undeva intre trecut si prezent. I-a mai ramas doar speranta unui alt inceput.
La ruinele din marginea Suditilor, ia sfarsit povestea lui Aurelian Pana. Dincolo de aceste ziduri, pe pamanturile lui, am plantat noi padure. Asa-i cinstit. E o lume noua, care prinde radacini.
