Nu e greu de ajuns la Dobârlău. Porneşti din Braşov spre Buzău, pe DN10 şi după 25 de kilometri faci stânga. În 10 minute ajungi în sat. O localitate mică, ascunsă după dealurile troienite de zăpezi. Aici toată lumea îl cunoaşte pe moş Luca. Nici nu-i de mirare. Este singurul care are acasă un muzeu. În bătătura lui sunt expuse sute de obicte vechi.
"Ceva m-a framantat tot timpul, sa fac ceva să las pentru cei care vor veni mâine. Şi m-am gândit să colecţionez obiecte şi să fac un muzeu din propria mea cheltuială, din propriul buget", povesteşte Viorel Luca.
Cheltuiala n-a fost deloc mică. Pentru colecţia sa Moş Luca a scos din buzunare mai mult de 600 de milioane de lei vechi. Omul este însă mulţumit că va avea ce să lase moştenitorilor.
Cele mai multe dintre obiectele strânse de Moş Luca sunt vechi de peste 100 de ani. Cea mai de preţ este o moară de pe vremea dacilor. Moara nu este singurul obiect la care omul ţine foarte mult.
De la Moş Luca am aflat că în apropiere, la Mărcuş, este o mănăstire. A nins toată ziua aşa că nu putem ajunge acolo cu maşina. Pornim la drum pe jos. Ascunsă de ceţuri, biserica pare înecată în zăpadă.
La mănăstirea ridicată pe locul unui vechi schit, distrus la 1700, trăiesc şapte măicuţe. De la Maica Stareţă Serafima aflăm istoria locului.
Mănăstirea Mărcuş poartă două hramuri, Sfinţii Români şi Acoperământul Maicii Domnului. Tocmai pentru că are un hram rar întâlnit, mănăstirea îi cinsteşte în mod deosebit pe Sfinţii Români, canonizaţi după Revoluţie.
În zilele de duminică, biserica este neîncăpătoare pentru credincioşii veniţi de departe în pelerinaj. Oricând vă vor purta paşii spre mănăstirea Mărcuş veţi găsi aici linişte şi înţelegere din partea măicuţelor.
