Mircea Dinescu: Subminarea inteligenței naționale

Proaspeții savanți s-au dat răniți, fluturându-și opurile pe care le-ar fi scris în afara orelor de program, deși se știe că acele compilații fost-au cumpărate pe bani albi de la negrișorii specializați în matrapazlâcuri universitare.

Viziunea justiției române asupra furtului calificat a rămas la nivel de băcănie materialist-dialectică, de vreme ce la poarta pușcăriei gradul infracționalității e măsurat strict cu cântarul.

Cum cel ce fură cu papornița atârnă mai greu decât ăl de fură cu vaporul, nu ne-am îndoit vreodată că respectivul cântar n-ar fi defect sau că judecătorii n-ar prinde muște cu ceaslovul Codului penal.

Veșteda noastră îngrijorare a înflorit însă zilele astea, când am constatat că în urma exploziei diplomelor false, în afara câtorva răniți nu vom avea nici un mort, singura povară pusă în cârca împricinaților fiind o eventuală lovire de nulitate a acelor hârtii falșe.

Folosind aceeași tactică de luptă ca și aprozaristul Jenică Boerică, în sufrageria căruia am putut admira la televizor, când a fost săltat de poliție, patalamaua de doctor în litere și filozofie, generalii armatei române s-au îmbulzit să devină și ei doctori, deși ar fi meritat mai degrabă titlul de pacienți, dacă s-ar fi luat în considerare conflictul deschis cu gramatica limbii române al unora dintre ei.

Citește mai mult în Cotidianul