Este supranumită mireasa din defileu, pentru că zidurile albe aproape că strălucesc. Demult, a fost loc de ascunzătoare pentru Tudor Vladimirescu, în fuga sa de turci. Iar războaiele și-au pus amprenta asupra construcției. Cu toate acestea, Mănăstirea Lainici care a rezistat peste secole și mai frumoasă ca niciodată, este acum loc de pelerinaj pentru oameni din toată țara.
32 de kilometri de la Târgu Jiu sau 25 de kilometri de Petroșani. Indiferent din ce parte străbați defileul Jiului este imposibil să nu te oprești pentru un pic de liniște la Mănăstirea Lainici. Albă, extrem de îngrijită, mănăstirea parcă te îndeamnă să-ți deschizi sufletul.
Arată ca și cum nimic nu o poate atinge sau distruge, însă Mănăstirea Lainici are o istorie zbuciumată. Povestea ei a început să se scrie demult.
Mai târziu, deși nu făcea parte din Imperiul austro-ungar, fiind doar la câțiva kilometri de graniță, lăcașul a fost distrus din ordinul împărătesei Maria Tereza. Boierii din zonă l-au reconstruit, ridicându-i ziduri groase de până la un metru. Mănăstirea a fost și loc de ascunzătoare pentru răzvrătiții vremurilor.
Au urmat și alte încercări grele. Acum este liniște și pace, însă nu a fost întotdeauna așa. În timpul Primului Razboi Mondial biserica a fost distrusă și transformată în cazarmă, iar călugării au fost alungați.
Și nu numai atât. Nemții au ars întreaga arhivă a bisericii. În 1926, biserica cea veche a fost însă refăcută, iar astăzi, pe lângă ea, mai mândră, a fost construită una nouă.
În biserica nouă se află o icoană făcătoare de minuni. Este neobișnuită prin dimensiunile sale. O întruchipare imensă, pictată pe lemn de santal și acoperită cu o mantie grea de argint aurit.
Este ora de rugăciune. Toaca îi cheamă pe călugări, cu ritmul ei tainic, la slujbă. Acum, Mănăstirea Lainici este acasă pentru 30 de persoane. Porțile sunt însă deschise pentru oricine își dorește liniște și pace.
