Într-o relaţie durabilă cu cultura, înveţi cum să te pregăteşti pentru bucuria pe care o poate da un spectacol sau un interpret, sensibilitatea la frumos există în fiecare individ.
A stârnit comentarii experimentul dintr-o staţie de metrou de la Washington: un violonist s-a proptit într-un coridor şi a cântat timp de 45 de minute din operele lui Bach. Organizatorii se aşteptau, poate, ca oamenii să se oprească fulgeraţi de sunetele divine şi să blocheze, într-o stare de extaz, pentru minute în şir, circulaţia. Aşteptări exagerate: dintre miile de călători care au trecut pe lângă violonist, unul a încetinit paşii, câţiva i-au aruncat nişte bani în şapcă, unii copii au vrut să se oprească, dar părinţii grăbiţi i-au tras de mână: se grăbeau.
Violonistul era marele virtuos Joshua Bell, a interpretat una dintre cele mai complicate piese scrise vreodată, la o vioară în valoare de 3,5 milioane de dolari. Dar între sublim şi treburile urgente, călătorii au ales urgenţa, fără ca măcar să ştie la ce renunţă. Cu două zile înainte, Joshua Bell avusese un concert cu casa închisă la un teatru din Boston, unde valoarea medie a unui bilet fusese de 100 dolari. În metrou a strâns 32 de dolari.
