Liana Alexandru: Din puținul gândirii

Despre Napoleon nu cunoaștem mare brânză, dar îl amintim adesea ca făcând mai multe în același timp. Churchill e pentru rafinați, iar Tocqueville pentru Mihăiță Calimente, de la PNL. Sigur că citatele emoționează, dar în felul acesta invocate, emoționează mai mult pe vorbitori, decât auditoriul.

Dintre vorbitorii de pe scena publică, am constatat o mare aplecare spre vorbe de spirit la Mircea Geoană. Când se află în fața mulțimii, domnul Geoană se descătușează. Începe să vorbească în pilde, ia mesianic asupra lui păcatele lumii, apoi ne-o așterne la picioare și ne desfată cu sentințe din clasici. Mi-a rămas la suflet episodul în care a cinstit memoria Ralucăi Stroescu la o adunare pesedistă de 1 Mai și încă oftez cu speranță după momentul când frate-miu, ca un fiu risipitor, se va întoarce de prin străini pentru cei 20 de mii de euro strânși pentru el, acasă, în pușculița de partid. Nu e de lepădat nici perspectiva trimiterii unui cosmonaut pe Lună, eventual de pe platforma Măgurele și după desființarea CSAT, dacă nu e cu supărare.

Citește mai departe pe VoxPublica.