La un an de la moartea minerilor de la Petrila, a început doar primul proces

Ca să ajungă la muncă, ortacii merg câteva zeci de minute cu liftul, până aproape de inima pământului. Adică 250 de metri sub nivelul mării sau 880 de metri de la suprafață.

Drumul trece pe lângă abatajul 431. Acolo, pe 15 noiembrie anul trecut, porțile iadului s-au deschis. Două explozii produse la interval de circa 4 ore au ucis 13 oameni și au rănit grav alți 15. Tragedia a fost provocată de o acumulare de gaze. Asta deși peste tot în subteran sunt aparate care măsoară nivelul gazelor. Minerii spun că aparatele arătă când limita de metan e depăsită.

Locul unde s-au produs cele două explozii a fost izolat prin trei diguri de protecție formate din bolțari. Specialiștii minieri cred că în câțiva ani abatajul poate fi redeschis.

În mină, e întuneric de moarte. Din când în când, o lampă aruncă o lumină galbenă peste pereții negri. Minerii muncesc doar la lumina propriilor lămpașe, în zgomotul infernal făcut de motoarele vechi care pun în mișcare benzile transportoare.

La capătul galeriei, printre coloanele de metal, ortacii abia au unde pune piciorul. Minerii extrag cărbunele din mină cu ajutorul unor utilaje nu prea performante.

La aproape un an de la exploziile care au ucis 13 oameni, procesul în dosarul Petrila abia a avut prima înfățișare. Trei dintre foștii conducători ai minei sunt acuzați pentru tragedia produsă pe 15 noiembrie 2008.