La trei kilometri de orașul Gherla, între dealuri, dincolo de o pădure deasă și umbroasă se ascunde micul sat Nicula. La prima vedere, o așezare ca oricare alta liniștită, cu oameni simpi, cu frica lui Dumnezeu. Nicula este însă un loc al credinței, al speranței și al miracolelor. Este locul spre care, în fiecare an la 15 august, mii de oameni își îndreaptă pașii și gândurile.
Săraci sau bogați, bolnavi sau sănătoși, fericiți sau necăjiți toți sunt uniți de credința în Dumnezeu. Vin la Mănăstirea Nicula să se închine la Icona făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Liniște, pace, tămăduire sufletească și trupească. Apropiere de cer și de Dumnezeu. Asta caută pelerinul sosit în micul sat ardelean Nicula. Adesea oamenii străbat sute de kilometri convinși că vor fi martorii unui miracol.
Mănăstirea Nicula a devenit cunoscută după 1700, an în care credincioșii au fost martorii primei minuni. Icona Maicii Domnului a lăcrimat 26 de zile. Mărturiile celor care au văzut lacrimile sunt consemnate în documentele bisericești. Vestea despre această minune s-a împrăștiat repede.
Cu toate că majoritatea enoriașilor vin la icoana făcătoare de minuni la 15 august această icoană poate fi vizitată în oricare perioadă a anului.
Icoana este cunoscută pentru puterile ei tămăduitoare, sunt mulți oameni care s-au vindecat de boli incurabile, inclusiv de cancer, sunt multe familii care au dobândit prunci după ce s-au închinat la icoană și poate cea mai mare minune e faptul că există, în inima Transilvaniei o obște monahală și un aflux foarte mare de pelerini.
În fiecare an această biserică este înconjurată de pelerini în coate și genunchi, ca jertfă pentru iertarea păcatelor.
Mica biserică de lemn care datează din secolul al XVII-lea a adăpostit icoana făcătoare de minuni până în anul 1898 când a fost mutată în biserica mare.
