Jurnalistul care a ilustrat economia cu lebede și cranii

În 1979, o echipă de tineri jurnaliști de la Budapesta și-au propus să salveze onoarea profesiei lor. Așa că au înființat Săptămânalul de Economie Mondială. Revista e una de business și, la început, s-a confruntat cu o mare problemă: nu avea bani de publicitate, de afișe, nu se putea face cunoscută. Așa că au decis să-și facă afiș tocmai din copertă.

Așa s-a născut cea mai năstrușnică și mai de succes idee de copertă din presa maghiară a ultimelor trei decenii.

Foto: În urmărire generală / Arhiva HVG 

De atunci, au devenit trendsetteri. Omul care face diferența, master mind-ul coperților HVG, este Zoltán Horváth. Istoric, muzeolog și profesor de engleză, Horváth a lucrat ani buni în advertising. La pensionare, acesta a acordat un interviu Voxpublica.

Ați mai fost vreodată în România?

Da, pe la mijlocul anilor 1980, ca jurnalist.

Despre ce trebuia să scrieți?

Noi, pe atunci, ne uitam cu un oarecare confort la așa-zisele țări socialiste din jurul nostru, cu atât mai mult la regimul Ceaușescu. Urma să scriu despre viața de zi cu zi a românilor, despre condițiile lor de trai. Știam că nu o duc prea bine, dar când am văzut magazinele goale, becurile de 20 W care licăreau pe stradă și toată atmosfera orwelliană de atunci, trebuie să vă mărturisesc că am fost marcat. Și, totuși, a fost interesant.

În medie, în toată această perioadă, cam de câte ori pe an a apărut România pe copertă?

N-aș putea să vă spun, dar știu că în a doua jumătate a anilor 1980 a apărut destul de des. A urmat apoi o perioadă de interes mai mare față de soarta maghiarilor de peste hotare. Erau subiecte care aduceau, implicit, un tiraj mai ridicat. Au existat, apoi, două momente cardinale: transmisia în direct a evenimentelor din decembrie 1989 și conflictul din martie 1990 de la Târgu Mureș.

Foto: Apune? / Arhiva HVG

Citiți interviul cu Zoltán Horváth pe Voxpublica.