Pentru o țară mică, așa cum este Grecia, apartenența la o zonă monetară puternică este o oportunitate rară. Constrângerile macroeconomice au devenit însă atât de apăsătoare, încât pentru greci ar fi mai simplu să renunțe la moneda europeană unică.
Prăbușirea economiei Greciei este prima mare provocare pentru euro, scrie Le Figaro. În zece ani, moneda europeană a rezistat cu succes șocurilor și este posibil ca francul francez, marca germană sau pesosul spaniol să nu fi rezistat.
Pentru o țară mică, așa cum este Grecia, apartenența la o zonă monetară puternică este o oportunitate rară. Constrângerile macroeconomice au devenit însă atât de apăsătoare, încât pentru greci ar fi mai simplu să renunțe la moneda europeană unică. De la integrarea în zona euro, în 2001,țara nu a încetat să fie surprinsă în offsaid, atunci când și-a raportat indicatorii economici. Afișat la 6% la începutul anului, deficitul Greciei este de 12,7% din PIB, potrivit ultimului raport. Agenția de rating Fitch a retrogradat marți rating-ul țării cu o treaptă, iar Standard&Poor's a plasat calificativele suverane sub observație cu perspectivă negativă
Deși țările din zona euro anunțaseră că vor suține Grecia, opinia publică din țările cele mai "virtuoase" cum ar fi Germania sau Olanda sau cele care se îngrijorează pentru propria lor soartă, cum ar fi Franța sau Italia, va accepta cu greu să finanțeze o economie care a jucat fals.
Guvernul grec va trebui să-și dovedescă dorința de a pune cât mai repede ordine în socotelile publice. Teoretic, un stat dispune de două instrumente pentru a-și reduce deficitul: politica monetară și politica bugetară. Emiterea de monedă i-ar permite să-și finanțeze bugetul, jucând și pe piețele de schimb pentru a stimula competitivitatea. Acest gest ar dopa creșterea economică și ar prova inflație, dar ar fi instrumentul ideal de redresare. Grecia însă, ca și celalalte țări din zona euro, depinde de Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt.
Atâta timp cât rămâne în zona euro, Greciei nu-i rămâne decât arma bugetară, adică va trebui să taie masiv din cheltuielile statului. Guvernul lui Papandreu va avea mari dificultați în a realiza acest lucru, deoarece climatul social este puternic degradat, ceea ce va face greu de acceptat măsuri drastice. Atenei nu-i rămâne decât să se plaseze de facto sub tutela Bruxelles-ului, care ar putea exercita o presiune foate puternică, așa cum a făcut-o FMI-ul cu statele în criză.
Întrebarea pe care și-o pune jurnalistul de la Le Figaro este ce sacrificii vor accepta grecii pentru a rămâne cu moneda unică europeană, atâta timp cât raportul cost/beneficii nu este foarte evident ?
