George Mihăiţă ridică mănuşa aruncată de dramaturgi, acceptând să joace piese româneşti

"Dacă orice teatru ar juca o dată pe an o piesă românească, atunci şi dramaturgia ar exista", spune Mihăiţă, de altfel singurul director de teatru consultat de NewsIn care este de acord cu propunerea venită din partea autorilor, de a impune teatrelor, prin lege, să joace texte româneşti.

Mihăiţă îşi explică decizia destul de convingător: "Directorii de teatru nu sunt informaţi în legătură cu piesele româneşti, atât cât ar trebui. Dacă nu sunt jucaţi, dramaturgii nu există", insistă acesta, amintind de o replică venită din partea lui Dumitru Solomon, dramaturg cunoscut: "M-a întrebat într-o zi regretabil Dumitru Solomon: . De altfel, problemele din dramaturgia contemporană sunt induse de lipsa de interes din partea teatrelor şi a regizorilor pentru textele venite de la autorii români. Trăind într-o cultură de piaţă, ceea ce se cere capătă vizibilitate. "Se trage o cuncluzie în necunoştinţă de cauză dacă spunem că nu există dramaturgi români. Piesele nu ajung la teatre. Aş impune măcar pentru o perioadă de un an, doi câte o piesă românească. Dacă se poate şi se nasc noi dramaturgi?", se întreabă George Mihăiţă, întrebându-i, de fapt, pe critici şi pe responsabilii din teatru.

La Teatrul de Comedie, adaugă Mihăiţă, se montează dramaturgie contemporană, pentru simplu fapt că merită. Mai mult, spune acesta, el însuşi se bucura nespus când juca într-o astfel de piesă.  Piese ca "Poker" şi "Clinica", scrise de Adrian Lustig, ori "Avarul îndrăgostit", rescrisă de Cristi Juncu, după o piesă de Moliere şi "Dumnezeu de a doua zi", de Mimi Brănescu, sunt montări cu care Teatrul de comedie se laudă. "Dacă Alexandru Tocilescu nu l-ar fi descoperit pe Lustig, care s-a jucat cu sălile pline, Lustig nu ar fi existat ca autor", adaugă Mihăiţă, pentru care dramaturgia românească merită efortul de a fi susţinută.

Piesele româneşti ar fi jucate pe scenele de teatru, dacă şi-ar demonstra valoarea şi dacă ar fi validate de regizori şi public, impunerea unei cote obligatorii de texte româneşti fiind taxată de Mircea Diaconu ca "un control procentual al calităţii şi al talentului".

"Eu vreau să joc 100% , dar numai în măsura în care funcţionează această proporţie. Se joacă piese româneşti, dar acelea care stau pe scenă", a declarat pentru NewsIn Mircea Diaconu, directorul teatrului Nottara, adăugând că nu directorul de teatru este cel care face, discreţionar, selecţia repertoriului de la teatru, ci regizorii şi chiar publicul. "Noi punem 30% piese româneşti pe scenă, dar cine le scrie?", a adăugat, pe un ton jovial şi ironic, actorul Alexandru Repan.

Piesele româneşti nu sunt ignorate de teatre, în măsura în care ele merită a fi montate şi sunt validate şi de public, a explicat Diaconu, precizând că nu putem vorbi despre un curent contemporan în dramaturgia românească, unde se scriu, ici şi colo, texte bune, cum este şi "Uzina de plăceri" a lui Valentin Nicolau, care se joacă de şapre ani la Nottara.