Să se impună măcar o dată pe an teatrelor de stat să joace piese românești contemporane, astfel nu vor apărea dramaturgi, spune directorul Teatrului de Comedie, actorul George Mihăiță, care încuviințează solicitarea dramaturgilor, de a obliga teatrele să aloce 30% din repertoriu pieselor românești.
"Dacă orice teatru ar juca o dată pe an o piesă românească, atunci și dramaturgia ar exista", spune Mihăiță, de altfel singurul director de teatru consultat de NewsIn care este de acord cu propunerea venită din partea autorilor, de a impune teatrelor, prin lege, să joace texte românești.
Mihăiță își explică decizia destul de convingător: "Directorii de teatru nu sunt informați în legătură cu piesele românești, atât cât ar trebui. Dacă nu sunt jucați, dramaturgii nu există", insistă acesta, amintind de o replică venită din partea lui Dumitru Solomon, dramaturg cunoscut: "M-a întrebat într-o zi regretabil Dumitru Solomon: . De altfel, problemele din dramaturgia contemporană sunt induse de lipsa de interes din partea teatrelor și a regizorilor pentru textele venite de la autorii români. Trăind într-o cultură de piață, ceea ce se cere capătă vizibilitate. "Se trage o cuncluzie în necunoștință de cauză dacă spunem că nu există dramaturgi români. Piesele nu ajung la teatre. Aș impune măcar pentru o perioadă de un an, doi câte o piesă românească. Dacă se poate și se nasc noi dramaturgi?", se întreabă George Mihăiță, întrebându-i, de fapt, pe critici și pe responsabilii din teatru.
La Teatrul de Comedie, adaugă Mihăiță, se montează dramaturgie contemporană, pentru simplu fapt că merită. Mai mult, spune acesta, el însuși se bucura nespus când juca într-o astfel de piesă. Piese ca "Poker" și "Clinica", scrise de Adrian Lustig, ori "Avarul îndrăgostit", rescrisă de Cristi Juncu, după o piesă de Moliere și "Dumnezeu de a doua zi", de Mimi Brănescu, sunt montări cu care Teatrul de comedie se laudă. "Dacă Alexandru Tocilescu nu l-ar fi descoperit pe Lustig, care s-a jucat cu sălile pline, Lustig nu ar fi existat ca autor", adaugă Mihăiță, pentru care dramaturgia românească merită efortul de a fi susținută.
Piesele românești ar fi jucate pe scenele de teatru, dacă și-ar demonstra valoarea și dacă ar fi validate de regizori și public, impunerea unei cote obligatorii de texte românești fiind taxată de Mircea Diaconu ca "un control procentual al calității și al talentului".
"Eu vreau să joc 100% , dar numai în măsura în care funcționează această proporție. Se joacă piese românești, dar acelea care stau pe scenă", a declarat pentru NewsIn Mircea Diaconu, directorul teatrului Nottara, adăugând că nu directorul de teatru este cel care face, discreționar, selecția repertoriului de la teatru, ci regizorii și chiar publicul. "Noi punem 30% piese românești pe scenă, dar cine le scrie?", a adăugat, pe un ton jovial și ironic, actorul Alexandru Repan.
Piesele românești nu sunt ignorate de teatre, în măsura în care ele merită a fi montate și sunt validate și de public, a explicat Diaconu, precizând că nu putem vorbi despre un curent contemporan în dramaturgia românească, unde se scriu, ici și colo, texte bune, cum este și "Uzina de plăceri" a lui Valentin Nicolau, care se joacă de șapre ani la Nottara.
