Reactivarea cu spume a unei clauze imprescriptibile: discuțiile de primăvară și de toamnă, de obicei fără cauză și fără urmări, despre justiție.
Ele au loc înainte de intrarea în UE, pe larg, cu ample gesturi fondatoare: apar Parchete anticorupție, se iau angajamente solemne, se schimbă miniștri mai statali cu unii mai justițiari, se măresc pensiile judecătorilor, se multiplică exponențial numărul avocaților, se camuflează subordonarea procurorilor. Urmează o perioadă de grație, în care, odată membri în UE, cu cât se schimbă mai mult lucrurile în justiție, cu atât ele rămân mai neclintite.
Îngrijorați, anglo-saxoni și germanici posaci, pentru că odată cu laptele mamei lor au înghițit și un simț al dreptății intratabil, care le stă în gât când privesc înspre țărișoara „of choice”, nu știu cum să mai inventeze nuanțe suplimentare de tortură psiho-financiară.
Ba că avem prea puțini miniștri arestați, ba că Parlamentul se confundă cu Avocatul Poporului în serviciul mafiei politice, ba că Predoiu ar fi mai bun sau nu autor de coduri decât Hammurabi sau Napoleon. În acest moment, între o activare și o reactivare, pe fondul nostru mioritic impasibil, unde dreptatea, crima, pedeapsa, răsplata și măsura rămân imanente, apare, oarecum la comanda unei stafii euroide care dă târcoale bastioanelor fărădelegii, dna Monica Macovei. Din rărunchii Carpaților tradiționali, baciul ungurean Frunda, antitătarul de profesie Severin și prezidențiabilul de vocație mică și fragilă, Geoană, răcnesc. Li se alătură veșnicul și, prin contrast și subdezvoltarea tinerilor turci, în sfârșit fascinantul Ion Iliescu, în apărarea patriei amenințate.
Citește mai mult în Cotidianul