Alin Ionescu face o istorie neconvențională a politicii românești, de la Cuza la Băsescu.
Politicienii, indiferent de epocă sau culoare își pot permite să aibă interese pe termen scurt, cetățenii însă nu. Ba mai mult, e firesc ca primii să fie tentați de cîștiguri mari de pe-o lună pe alta, astfel că celorlalți nu le rămîne decît șansa de încerca să obțină cîștiguri mici pe permen lung. Dacă cețățenilor nu le convine această situația, atunci să se facă politicieni! Dacă însă nu vor să se intre în politică, atunci să meargă la vot și să-și calculeze atent mișcarea!
Pentru cei ca mine, fără pasiuni și tentații politice, dar atenți la întîmplările astea din pură curiozitate istorică și din interes decent pe termen lung, situația actuală tinde să semene leit, ca o copie la indigo, cu cea din anul 1866. S-o luăm metodic, dar pentru asta ar trebui să vă scuturați puțin creierii de istoria aia învățată la școală, cea populată de eroi buni și morali, care și-au dat viața pentru propășirea patriei, bla-bla.
O s-o spun pînă mi s-o acri gura: politica are legătură cu interesele, nu cu idealurile iar între interese și idealuri, chiar dacă sînt legături mai mult sau mai puțin oneste și atingeri fine, totuși primele decid. Cine n-a depășit stadiul acela de infantilism, așteaptă sfinți în politică și e convins că Ștefan era sfînt, Mihai Viteazul patriot și unificator iar Cuza un tip care lăcrăma cînd vedea țărani pe stradă poate să abandoneze de-acum lectura acestui text și să-și vadă de drum. Bon, dacă s-au cărat amatorii de manuale de istorie de clasa a IV-a, să trecem la treabă!
Citește mai mult pe Voxpublica.
