În București există, desigur, mai multe orașe: acela obiectiv, prin care trecem cu indiferență, enervare sau dezamăgire și pe care ne întrebăm de ce îl mai iubim încă, și orașul subiectiv, locurile de care ne leagă amintiri, întâmplări, mărunțișuri pentru care iubim de fapt Bucureștiul.
Oraș european în anii dintre războaie și mutilat sistematic de-a lungul celor 45 de ani de comunism, Bucureștiul încă încearcă să își reconstruiască identitatea. Există deja de câțiva ani o puternică tendință de recuperare a orașului – fie prin descrieri tip documentar, fie prin memorialistică.
Dar nu despre orașul material, acela al tuturor vom vorbi noi, ci despre Bucureștiul subiectiv, îndulcit de memorie și de conotațiile afective în care amintirea îmbracă locurile. Despre frânturile de București ale fiecăruia dintre noi.
Scriitori, artiști de toate felurile, oameni cunoscuți pur și simplu, jurnaliști, vedete și poate oameni obișnuiți vor povesti într-un minut și jumătate o amintire legată de un loc din București sau vor descrie un petic de oraș de care se simt într-un fel legați.
