De ce iubim Bucureştiul

În Bucureşti există, desigur, mai multe oraşe: acela obiectiv, prin care trecem cu indiferenţă, enervare sau dezamăgire şi pe care ne întrebăm de ce îl mai iubim încă, şi oraşul subiectiv, locurile de care ne leagă amintiri, întâmplări, mărunţişuri pentru care iubim de fapt Bucureştiul.

Oraş european în anii dintre războaie şi mutilat sistematic de-a lungul celor 45 de ani de comunism, Bucureştiul încă încearcă să îşi reconstruiască identitatea. Există deja de câţiva ani o puternică tendinţă de recuperare a oraşului – fie prin descrieri tip documentar, fie prin memorialistică.
Dar nu despre oraşul material, acela al tuturor vom vorbi noi, ci despre Bucureştiul subiectiv, îndulcit de memorie şi de conotaţiile afective în care amintirea îmbracă locurile. Despre frânturile de Bucureşti ale fiecăruia dintre noi.

Scriitori, artişti de toate felurile, oameni cunoscuţi pur şi simplu, jurnalişti, vedete şi poate oameni obişnuiţi vor povesti într-un minut şi jumătate o amintire legată de un loc din Bucureşti sau vor descrie un petic de oraş de care se simt într-un fel legaţi.