Se poarta de prea mult timp o lupta mica si epuizanta intre stat si cetateni. Un aparat administrativ stufos incearca sa supravietuiasca din copii de hirtoage. Reproduc aici experienta unui om care a vrut sa faca un monument la mormintul mamei sale. E halucinant.
parintii mei aveau actul de concesiune la cimitir incheiat pe numele amandorura; din superstitie nu au facut monument (cruce din beton mozaicat); acum, dupa decesul mamei, hai sa facem (eu si tata) monument….si a inceput lupta cu birocratia:
de la firma de constructii ni s-a cerut autorizatie de construire de la cimitir;
la cimitir ni se zice ca, intrucat mama e decedata, actul de concesiune nu mai e valabil asa ca trebuie sa vin cu un act notarial prin care sa rezulte dezbaterea succesiunii (implicit a locului concesionat);
la notariat ni se cere, printre altele, un anumit formular eliberat de primarie si un alt act de la finantele locale;
la primarie ni se cere copii dupa zeci de documente (certificate de nastere, de casatorie, buletine, acte proprietate casa, titluri punere posesie pamant, factura masina, act concesiune, cereri si declaratii de la mostenitori, etc); dupa depunere, la o saptamana ni se elibereaza formularul;
