Dacă am face o comparație între politica economică și o mașină de școală auto, Guvernul stă pe locul șoferului și ține tremurat volanul – politica bugetară, iar banca centrală, de pe locul instructorului, ține crispat de cutia de viteze – politica monetară. La pedale, Guvernul știe una și bună: accelerație.
Lucian Davidescu a făcut o analiză a politiclior bugetare și monetare ale Guvernului și ale BNR pe Vox Publica. În fabula sa auto Davidescu scrie că BNR a făcut Guvernului un cadou otrăvit.
Banca centrală are ambreiajul, din care mai poate încetini mașina când aceasta ia vectorul copac. Însă frâna merge cam prost: toate semnalele BNR de adecvare a politicii fiscale s-au lovit până acum de un refuz autist.
Aceasta este istoria ultimilor cinci ani de politică economică românească. În ultimul an, singura diferență este că mașina a intrat în marșarier, cu un șofer năuc. Ce poate constata instructorul sau oricine de pe margine: "În stilul ăsta vom ajunge oriunde, numai în zona euro NU". Răspunsul BNR: "Lasă-mi mie din pedalele tale".
Așa se explică modul în care a fost finanțat, în ultimul an, deficitul bugetar. FMI a venit pe post de sperietoare, pentru a forța puțină disciplină. Apoi, împrumuturile date băncilor de BNR pentru finanțarea deficitului au început să fie programate pe termene din ce în ce mai lungi, dar cu dobânzi țepene: 10%.
Când cheltuielile au derapat, banii FMI au plecat direct către buget. Avantajul BNR: banii ajung tot la rezervă, însă dobânzile le plătește Ministerul Finanțelor. Aceeași situație apare în cazul rezervelor minime obligatorii, eliberate și rebotezate club-loan sau obligațiuni în euro. Banca centrală scapă de un cost de 3%, în schimb, bugetul adaugă la serviciul datoriei o dobândă de 5,25% pentru banii împrumutați. Citește articolul în integralitate
