Andrei Pleșu: Munca. Daune colaterale

Se practică frecvent o investiție maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în week-end, în vacanță, la pensie. Ai tot ce-ți trebuie, dar ești atât de istovit, încât nu-ți mai trebuie nimic din tot ce ai.

"În România nu se muncește destul". Toți românii par să fie de acord cu această judecată aspră și numai în parte îndreptățită. Românii știu să fie și căpșunari harnici, dacă pot anticipa un câștig tentant. Nu au, e drept, cultul protestant al datoriei și al efortului mântuitor, nici demagogia marxistă a muncii înțelese ca emblemă a umanității. Dar nici nu dormitează mediteranean, la umbră. Și chiar dacă nu muncesc în sens tradițional, sunt activi: "se descurcă", fac aranjamente, "se află-n treabă", "au de alergat."

Citește mai mult în Adevărul