Am aflat, la Londra, că Grigore Vieru a plecat de lângă noi și m-am oprit, în mijlocul drumului, pentru a păstra clipa mea de reculegere pentru cel care a fost un înger trimis să ne povățuiască în faptele noastre de frăție din ultimile decenii. Pelegrin al Unirii, martor și confident al spiritualității românești, sunt convins că ne va sfătui, pe mai departe, de acolo de la conclavul de istorie și poezie, dintre nori.
L-am întalnit de zeci de ori, am schimbat nenumărate cărți cu dedicații frățești - cum spunea el atât de des. Deși au rămas multe lucruri pe care nu ni le-am spus sau pe care (eu, noi) nu am știut să i le ascultăm. Vorbea, de fiecare dată, cu modestia celui care nu vrea să rănească prin cuvintele sale.
Citește mai departe
