Unele zone ale corpului sunt mai sensibile la gâdilat, cum ar fi tălpile picioarelor sau axilele. Dar, surprinzător, acestea nu sunt cele mai bogate în receptori senzoriali. Potrivit unui articol publicat în El País, o cercetătoarea din Olanda susține că una dintre ipoteze este că aceste regiuni sunt mai vulnerabile într-o luptă corp la corp, iar sensibilitatea la gâdilat ar fi un mecanism evolutiv de supraviețuire. Totuși, această teorie nu explică de ce zone la fel de vulnerabile, precum brațele, nu sunt la fel de sensibile, scrie Ora de Sibiu.
De ce râdem când ne gâdilăm? Plăcerea nu este prima explicație pe listă
Râsul provocat de gâdilat este involuntar și, uneori, paradoxal. Un studiu arată că doar o treime dintre oameni găsesc gâdilatul plăcut, pentru restul fiind o senzație neplăcută sau nu simt nimic. Cu toate acestea, subiecții din cele 3 grupe reacționează prin râs, ceea ce sugerează că este vorba mai degrabă de un reflex primitiv, nu o expresie a bucuriei. Mai mult, faptul că râsul provocat de gâdilat diferă și acustic de cel stârnit de umor sugerează că este vorba de mecanisme diferite.
De ce nu ne putem gâdila singuri?
Aceasta este una dintre puținele certitudini: nu ne putem auto-gâdila. Explicația cea mai plauzibilă este aceea că în creier anticipăm senzația, așa că suntem pregătiți. Factorul surpriză joacă un rol crucial, iar lipsa acestuia anulează reacția de gâdilat, potrivit unui studiu publicat în revista Science Advances.
Sensibilitatea diferă de la o persoană la alta
Fiecare persoană experimentează diferit gâdilatu, deoarece percepțiile tactile sunt extrem de personale și pot fi influențate de numeroși factori, de la rigiditatea pielii până la starea emoțională.
Are gâdilatul vreo funcție evolutivă?
Ipotezele variază. Unii cercetători cred că gâdilatul a jucat un rol evolutiv, pregătind indivizii pentru confruntări fizice sau facilitând legăturile sociale prin joc și apropiere fizică. Alții consideră că este un fenomen accidental, un produs secundar al altor procese neurologice.
