După ce susținătorii președintelui în funcție Traian Băsescu au fost declarați „băsiști”, iar fanilor președintelui ales, Klaus Iohannis, li s-a pus eticheta de „iohaniști”, locuitorii unui sat din Timiș pot spune că sunt „iohaniști” cu acte în regulă, locuind în satul Iohanisfeld, tradus „câmpul lui Ioan”, scrie Adevarul.
Aflat la granița cu Serbia, satul Iohanisfeld din comuna Otelec are o istorie interesantă, care începe în anul 1805. La aproximativ un secol de la începutul colonizării Banatului, șvabii care locuiau în localitățile Jimbolia sau Lenauheim s-au mutat în zona în care groful (contele) Johann Buttler deținea pământ. După ce au arendat terenurile de la Johann Buttler, șvabii veniți în zonă au început construcția satului, pe care l-au denumit Johannesfeld (câmpul lui Ioan), în cinstea grofului Johann Buttler. Istoria spune că la numai doi ani de la înființarea satului, coloniștii stabiliți la Johannesfeld au construit și școala, biserica fiind construită în 1833.
Potrivit viceprimarului comunei, Vasile Valentin Pascu, odată cu venirea comuniștilor la putere și reorganizarea administrativă din zonă numele satului Iohannesfeld a fost schimbat în Ionel, după numele gării din localitate. În 2008, când s-a produs o nouă reorganizare a comunelor din zonă, iar Ionel a fost trecut în subordinea comunei Otelec, s-a revenit la numele inițial, actuala denumire a satului fiind Iohanisfeld. „În 1968 Ionelul s-a alipit de comuna Uivar. În 2008, când am înființat din nou comuna Otelec, Consiliul Local a hotărât să revină la denumirea veche. Am zis să nu mai fie Ionel, să fie Iohanisfeld”, a declarat viceprimarul Vasile Valentin Pascu.
Singura femeie de etnie germană care mai trăiește în Iohanisfeld este Rozina Vainhart, care locuiește singură, refuzând să plece din casa ei la fiica din Timișoara sau la băiatul din Germania. Născută la Iohanisfeld, bătrâna avea posibilitatea să plece în Germania cu ceilalți șvabi, dar soțul său nu a vrut. Acum nimic nu o mai poate face să plece din casa ei de la Iohanisfeld. „Am fost două luni în Germania și nu mi-a plăcut. Acolo trec 100 de oameni pe lângă tine și nu îți spune nimeni nimic. Nu îmi place acolo. Aici mai vorbesc nemțește cu Toni și cu Yuri (n.r. cei doi frați germani care au mai rămas aici)”, mărturisește bătrâna.
Mai multe pe Adevarul
