Pe data de 1 iulie a fiecărui an se face pomenirea Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți, dar și a Sfântului Mucenic Cosma și Damian, conform cărților Sfinte. Este cruce neagră în calendar.
Calendar ortodox: Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți; Sfinții Mucenici doctori fără de arginți și făcători de minuni Cosma și Damian, cei din Roma.
Calendar greco-catolic: Sfântul Mucenic Cosma și Damian, doctori fără plată.
Calendar romano-catolic: Sfântul Aron, fratele lui Moise.
Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți este cinstit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an la 1 iulie. Acesta a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 20 iunie 1992, fiind trecut în rândul sfinților ierarhi pentru viața sa de rugăciune, smerenie și slujire.
Născut la începutul secolului al XIV-lea, într-o familie de creștini din Rădăuți, viitorul sfânt și-a arătat încă din copilărie atașamentul față de Biserică și de viața liturgică. A intrat de tânăr în obștea monahală de la Catedrala voievodală din Rădăuți, iar la tunderea în monahism a primit numele de Lavrentie.
Dorind o viață de nevoință mai aspră, s-a retras în sihăstriile din codrii Rădăuților, pe Valea Putnei. Prin post, rugăciune și viață curată, a devenit un model pentru ceilalți monahi, fiind numit egumen și părinte duhovnicesc al așezământului de către mitropolitul Iosif Mușat. Tot atunci a fost sfințită și biserica de lemn ridicată de monahul Lavrentie.
După înființarea Episcopiei Rădăuților de către domnitorul Alexandru cel Bun, Lavrentie a fost ales episcop al locului. A păstorit cu dragoste și înțelepciune, fiind cunoscut pentru râvna sa pastorală, spiritul de rugăciune și grija față de credincioși.
La bătrânețe, și-a dorit să revină la liniștea vieții sihăstrești. S-a retras din nou pe Valea Putnei, unde a primit schima cea mare și numele de Leontie. A continuat să ducă o viață de asceză și rugăciune până la trecerea sa la Domnul, fiind înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a Schitului Laura, pe care îl întemeiase.
Tot la 1 iulie sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Cosma și Damian, doctori fără de arginți și făcători de minuni, originari din Roma. Frați după trup, aceștia proveneau dintr-o familie înstărită și au primit o educație aleasă, devenind medici.
Cei doi și-au pus întreaga pricepere în slujba aproapelui, oferind îngrijire fără a cere plată. Tradiția creștină îi amintește ca vindecători ai oamenilor și ai animalelor, iar averea moștenită au folosit-o pentru a-i ajuta pe cei săraci, hrănindu-i pe cei flămânzi și îmbrăcându-i pe cei lipsiți.
Sfârșitul lor a fost unul martiric. Potrivit tradiției, au fost uciși prin viclenie de fostul lor învățător, un medic cuprins de invidie din cauza prețuirii de care se bucurau cei doi frați în rândul oamenilor. Acesta i-a atras pe un munte sub pretextul culegerii unor plante de leac, apoi i-a omorât și le-a ascuns trupurile lângă un izvor, fapt pentru care Biserica îi cinstește ca mucenici și făcători de minuni.
