Ortodoxe
Sf. Mc. Nicandru şi Marcian; Aducerea moaştelor Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat
Greco-catolice
Aducerea moaştelor Sf. Teodor Stratilat
Romano-catolice
Trupul şi Sângele Domnului
Sf. Medard, ep.
Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 8 iunie.
Cei doi sfinţi mucenici au fost ostaşi în armata romană şi îşi îndeplineau serviciul militar la Durostorum, în provincia romană Moesia Inferior. În timpul unui război pe care Imperiul Roman l-a purtat împotriva perşilor, în anul 298, împăraţii Diocleţian şi Galeriu au hotărât să-i îndepărteze din armata romană pe creştini, considerând că aceştia nu luptă cu destulă vitejie pentru a apăra hotarele sau integritatea Imperiului Roman.
În cetatea Durostorum au mărturisit atunci pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi au suferit pentru El moarte martirică doi ostaşi din armată romană: Marcian şi Nicandru. Aflându-se că sunt creştini şi recunoscând ei înşişi acest lucru au fost închişi şi îndemnaţi să apostazieze şi să jertfească zeilor.
Sfinţii Nicandru şi Marcian au fost omorâţi pentru credinţă, în cetatea Durostorum (Silistra de astăzi), în data de 8 iunie 303.
Tradiţia spune că Nicandru avea un copil, iar soţia sa, Daria, îl aşteptase timp de zece ani să se întoarcă de pe câmpul de luptă.
* Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat este pomenit în calendarul creştin ortodox la 8 februarie. În ziua de 8 iunie este sărbătorită aducerea sfintelor sale moaşte din cetatea Heracleea în Evhaita, patria sa. "Pentru că aşa a poruncit el slugii sale, care privea la pătimirea sa şi căreia i-a zis: 'Trupul meu să-l pui în Evhaita, în stăpânirea strămoşilor lui'". (Vieţile Sfinţilor)
Astăzi se pomeneşte şi minunea făcută de icoana Sfântului Teodor despre care mărturisesc Sfântul Anastasie Sinaitul şi Sfântul Ioan Damaschin.
În apropierea Damascului, se afla un loc numit Carsat, unde era biserica marelui Sfânt Mucenic Teodor Stratilat. Locul a fost luat în stăpânire de către turci şi au început să locuiască acolo, chiar şi în biserică unde şi-au adus şi animalele, femeile şi copii, întinând-o cu toate necurăţiile.
Pe un perete al lăcaşului era pictat chipul Sfântului Mucenic Teodor şi, într-o zi oarecare, unul dintre ei a luat un arc şi o săgeată şi, întinzând arcul, a nimerit cu săgeata în umărul drept al sfântului şi îndată a curs sânge din icoană, ca dintr-un om viu.
Văzând această minune, s-au mirat, însă n-au ieşit din biserică, ci locuiau mai departe în ea. Acolo erau douăzeci de bărbaţi cu femeile şi copiii lor şi în puţine zile toţi au pierit cu moarte năprasnică, fiind loviţi fără de veste; iar cei ce locuiau afară din biserică au rămas sănătoşi în acea vreme.
Cuviosul Anastasie Sinaitul spunea despre această icoană, că a văzut-o şi purta semnul sângelui ce cursese din rană.
