Peșterea evaluată în secret ca posibil adăpost antiatomic pentru Ceaușescu. „Sunt lucruri unice pe planetă”

După august 1968, Ministerul Apărării Naționale a declanșat un proiect la nivel național pentru identificarea peșterilor care ar fi putut fi integrate într-o strategie de apărare civilă și militară. Una dintre locațiile analizate a fost Peștera Tăușoare din județul Bistrița-Năsăud, considerată la acea vreme cea mai adâncă din Europa.

Custodele peșterii, Crin Triandafil Theodorescu, a dezvăluit într-un interviu pentru Bistrițeanul.ro întreaga poveste, așa cum i-a fost transmisă de profesorul Iosif Viehmann, fost student al lui Emil Racoviță.

Peștera Tăușoare, „perfectă” pentru un buncăr atomic

Prin caracteristicile sale naturale, Peștera Tăușoare se preta pentru adăpostul antiatomic imaginat de conducerea comunistă, iar o comisie de specialiști și-a dat avizul. Formațiunea subterană avea 180.000 metri cubi volumetrie, o rețea cu patru râuri subterane și un sistem de drenaj în sorburi pe gresii, ceea ce însemna că apa contaminată de la suprafață ar fi ajuns foarte târziu în subteran.

Peștera dispunea deja de drum de acces, o infrastructură utilă pentru un astfel de proiect, și o verticalitate impresionantă: -500 metri și peste 1.000 metri strat geologic. În raport era menționată și intrarea cu vestibul mic, ușor de obturat tehnic.

Singura problemă identificată: distanța prea mare dintre București și Tăușoare.

„Să construim o peșteră artificială în București”

Crin Triandafil Theodorescu spune că profesorul Viehmann i-a relatat o discuție memorabilă din acea perioadă:

„Mi-a povestit că șeful comisiei, un colonel, i-ar fi sugerat lui Ceaușescu să nu mai construiască un adăpost antiatomic sub un munte îndepărtat. Ci să construiască mai bine o peșteră artificială în București.”

Sugestia avea să prindă contur odată cu ridicarea giganticei Case a Poporului, actualul sediu al Parlamentului, despre care arhitecta Anca Petrescu a confirmat ulterior existența unor structuri antiatomice.

Actualul custode al Peșterii Tăușoare spune că refuzul autorităților de a transforma peștera într-un buncăr a salvat-o, practic, de la distrugere:

„Există aici lucruri unice pe planetă. Există minerale rare și niște ființe foarte mărunte, endemismele, care ar fi fost fatal contaminate și distruse.”