Bun găsit la Fresh Refresh! Dragobetele se află în preajma echinocțiului de primăvară, o îngemănare a iernii cu primăvara, dacă vreți. Este sărbătoare noastră tradițională a dragostei și ea ne reamintește de tradiții de demult, pe când îmbrăcate ca de sărbătoare, fetele porneau în goană spre sat și atrăgeau după sine cîte un băiat pe care îl îndrăgeau. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii. De aici și celebra zicală: „Dragobetele sărută fetele!”
Denumirea sărbătorii este fie dacică, fie slavă. Unele voci susțin că ar veni de la o sărbătoare numită Glavo-Obretenia în spațiul slav. „Dragu-” înseamnă drag și „bîti”, a fi. A fi drag! Aceasta ar fi semnificația numelui Dragobete! În popor, el era imaginat și drept zeitate. Putea fi identificat cu Amor, în mitologia romană și Eros – la greci. O dovadă a originii dacice a numelui poate fi o tradiție străveche. Două persoane care vroiau să se înfrățească sau însurățească, se zgâriau puțin la mână, în formă de cruce, și suprapuneau micile tăieturi. Deveneau astfel, frați și surori de cruce.
Alte legende spun că Dragobete a fost fiul Babei Dochia. Era un tânăr voinic, frumos și bun care inspira încredere în dragoste. Dragobete era și un zeu care oficia nunta tuturor animalelor în cer, la început de primăvară. În credința dacilor, tot de Dragobete, păsările se logodeau. Iar acest crez s-a extins, în mod firesc, și în rândul oamenilor. Pe vremuri, prin sate, se auzea zicala: "Dragobetele sărută fetele!". Dimineața, după ce își puneau cele mai frumoase straie, tinerii porneau de la biserică în cete spre păduri sau lunci. Căutau ghiocei și plante miraculoase. Cântau și se veseleau. În pădure, în jurul focurilor aprinse, stăteau de vorbă. Iar, la prânz, fetele coborau spre sat în fugă. În sudul României, această goană se numea "zburătorit". Dacă fata era prinsă de un flăcău și îl plăcea, atunci se lăsa sărutată. Dacă vremea era potrivnică de Dragobete, tinerii se adunau în case și se țineau de jocuri și povești. Sărbătoarea este considerată de bun augur doar pentru treburile gospodărești mărunte.
Credința populară românească mai spune că cei care participă la sărbătorile de Dragobete vor fi feriți de boli tot anul. În popor, se crede și că tinerii trebuie să bea, astăzi, ceai din crenguțe de vișin și să mănînce turte din semințe de cânepă pisate ca să aibă parte de dragoste. Dragobete este și un zeu al bunei dispoziții. De ziua lui, tradiția cere, să faceți petreceri!
Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele reprezinăt deci, unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale noastre. Pentru mulți 24 februarie însemna, pe vremuri, începutul primăverii, ziua când păsările își caută cuiburi, iar omul asistă la trezirea naturii. Vă urez să aveți o primăvară frumoasă și un Dragobete plin de iubire! Sunt Alexandra Păcuraru! Toate cele bune!
