DOLIU în lumea filmului românesc. Una dintre cele mai mari actrițe a țării a murit, la 71 de ani, după o boală grea

Născută la 1 septembrie 1949 la București, actrița Luminița Gheorghiu a jucat până în 2003 pe scena Teatrului Bulandra, dar a avut o carieră extraordinară mai ales în cinematografie.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din Capitală în 1972, la clasa profesorului Ion Cojar și a debutat în teatru cu rolul Mărioara, într-o piesă montată de Alexandru Tocilescu pe scena Teatrului Cassandra. După absolvire, a fost repartizată la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, iar în 1975 s-a mutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Un an mai târziu, a devenit actriță a Teatrului Bulandra din București.

Primul rol în film a fost în 1974, în pelicula „Stejar, extremă urgență“, în regia lui Dinu Cocea, dar primul rol important a fost cel al Catrinei, soția lui Moromete, din filmul Moromeții (1987), în regia lui Stere Gulea.

Numele Luminiței Gheorghiu este legat de noul val al cinematografiei românești, după apariția în filmul „Moartea domnului Lăzărescu“, în regia lui Cristi Puiu, unde a jucat rolul asistentei de pe ambulanță care îl plimbă pe pacientul Lăzărescu de la un spital la altul prin București. De altfel, Cristi Puiu a mai lucrat cu Gheorghiu și anterior acestui film, pentru pelicula „Marfa și banii“ (2001), producție care este considerată cea cu care a început noul val al cinematografiei românești.