Roaderea unghiilor este un comportament frecvent întâlnit, dar adesea trecut cu vederea. Deși multe persoane îl consideră doar un obicei nervos, specialiștii spun că acesta poate reflecta mecanisme psihologice mai complexe.
Cunoscută în termeni medicali drept onicofagie, roaderea compulsivă a unghiilor apare la numeroși oameni în perioade de stres, anxietate sau plictiseală. În unele cazuri însă, comportamentul devine dificil de controlat și poate provoca leziuni la nivelul degetelor și unghiilor.
Există o legătură cu ADHD?
Potrivit unui studiu publicat în Iranian Journal of Medical Sciences, persoanele care își rod frecvent unghiile prezintă mai des anumite tulburări psihologice. Printre acestea se numără tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), tulburarea opoziționist-provocatoare, tulburările de anxietate și unele tulburări de dispoziție, scrie Click Sanatate.
Autorii cercetării au observat că onicofagia este întâlnită frecvent la persoanele care se confruntă cu dificultăți emoționale sau comportamentale și apare adesea alături de alte comportamente repetitive, precum scrâșnitul dinților sau smulsul părului.
Specialiștii consideră că toate aceste manifestări au o funcție comună: reducerea temporară a tensiunii interioare. Din această perspectivă, roaderea unghiilor reprezintă mai degrabă o strategie inconștientă de gestionare a stresului și disconfortului emoțional decât o simplă problemă de comportament.
Această senzație temporară de calm explică și de ce obiceiul poate persista ani la rând, chiar și atunci când persoana încearcă să renunțe la el.
Realitatea.NET | Patru factori de risc stau la baza aproape infarctului și accidentului vascular cerebral
Încadrată în spectrul tulburărilor obsesiv-compulsive
Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM) include roaderea unghiilor în categoria tulburărilor obsesiv-compulsive și a afecțiunilor înrudite.
În prezent, literatura de specialitate descrie onicofagia drept un „comportament repetitiv centrat pe corp”, care apare ca răspuns la nevoia de a diminua rapid stări precum tensiunea, frustrarea sau agitația mentală.
Pentru că acest comportament oferă o recompensă emoțională imediată, el poate deveni dificil de abandonat. Tocmai de aceea, abordările terapeutice utilizate pentru tulburările obsesiv-compulsive sunt adesea eficiente și în cazul onicofagiei.
Printre cele mai recomandate metode se numără terapiile cognitiv-comportamentale și tehnicile de inversare a obiceiurilor, considerate în prezent cele mai eficiente intervenții pentru reducerea și controlul acestui comportament.
