Luna decembrie este luna cu cele mai numeroase sărbători creștine din tot anul, iar încărcătura simbolică este sporită de suprapunerea acestora peste datini străvechi unele precreștine. Un astfel de moment este 5 decembrie, ajunul zilei de Sfântul Nicolae.
Moș Nicolae, divinitate din generația sfinților-moși, care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Nicolae din calendarul creștin (6 decembrie) este numit în Calendarul popular Sânnicoară – în Transilvania și Moș Nicolae – în Muntenia.
În tradițiile românești, el ajută văduvele, orfanii și aduce cadouri copiilor în noaptea de 5/6 decembrie, dar îi pedepsește când sunt leneși și neascultători.
Seara de 5 decembrie are o semnificație aparte pentru toți copiii. În fiecare an, în această seară, ei își spală și își lustruiesc pantofii, cizmele ori ghetele, așteptându-l pe Moș Nicolae, să le aducă daruri.
Mai există și obiceiul să se pună în apă, în această noapte, crenguțe de pomi fructiferi – în casă, lângă icoane -, care ar trebui să înflorească de Anul Nou. În funcție de crenguța pomului care a înflorit, se așteaptă recolta bună de fructe în noul an. La sate există obiceiul ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru a repeta colindele de Crăciun și de Anul Nou.
