Președinta Frontului Național (FN) Marine Le Pen dorește să-și concretizeze succesul la Bruxelles, după triumful obținut în alegerile europene în Franța, prin preluarea conducerii celor care visează să termine cu UE, un lucru care se anunță dificil din cauza jocului alianțelor, relatează AFP.
Marine Le Pen, conducătoarea partidului de extremă dreapta francez, care revendică "primul partid din Franța", are ambiția să creeze un grup politic în Parlamentul European (PE), sinonim cu influența și câștigurile financiare aferente.
Un asemenea grup ar permite FN și aliaților săi să se exprime asupra oricărui subiect abordat în ședințe plenare și să acceadă la președinția unora dintre cele aproximativ 20 de comisii și două subcomisii ale PE. Președintele său va fi asociat elaborării ordinii de zi a ședințelor plenare, cu dreptul a interpela, în ședințe plenare, președinții Comisiei Europene (CE) și Consiliului.
Un grup asigură totodată existența unui secretariat, cu birouri și asistenți, al cărui buget este acoperit de către PE. În 2013, cele șapte grupuri din actualul Legislativ și-au împărțit un buget în valoae de 57 de milioane de euro.
Această adevărată mană se va adăuga banilor plătiți de către PE partidelor paneuropene. În prezent, Alianța Europeană pentru Libertate (EAF), o mișcare cu sediul în Malta și din care fac parte FN, Vlaams Belang (VB) din Belgia, Partidul pentru Libertate (PVV) din Olanda și Partidul Libertății din Austria (FPÖ), primește aproape 40.000 de euro pe an, ca subvenții.
După constituirea unui grup, bugetul poate atinge, în funcție de numărul membrilor, sume cuprinse între unul și trei milioane de euro pe an.
"Alianța partidelor de extremă dreapta este mai mult un mariaj din interes decât un mariaj din dragoste", a rezumat un reprezentant al PE sub protecția anonimatului.
- Incapabili să se înțeleagă
Deși se înțeleg asupra câtorva "valori" comune, susținătorii extremei drepte europene se confruntă, în schimb, cu numeroase divergențe ideologice.
Formarea unui grup impune existența a cel puțin 25 de deputați provenind din cel puțin șapte state membre. FN este sigur că va găsi numărul de aleși necesari (are singur 24 de mandate), însă riscă să-i lipsească reprezentanți din două țări.
În prezent, Marine Le Pen poate să conteze pe aliații săi din cadrul PVV (patru mandate), FPÖ (patru) și VB (unul). Ea a primit susțineea partidului separatist și xenofob italian Liga Nordului (cinci mandate).
În Parlamentul actual, eurofobii s-au reunit în cadrul grupului "Europa Libertăți Democrație" (EFD) al britanicului Nigel Farage, liderul Ukip, care a obținut cel mai bun scor în Marea Britanie și 24 de mandate.
Farage intenționează să rămână liderul eurofobilor și a refuzat orice alianță cu Le Pen, acuzând FN că are "antisemitismul în ADN". Însă, în numele respingerii împărtășite a UE, el nu exclude să constituie "fronturi comune" cu FN și aliații săi.
Farage pare că poate să conteze pe susținerea unor partide eurofobe scandinave ca Adevărații Finalandezi (două mandate), democrații Suedezi (două) sau Partidul Popular Danez (patru). El ar putea să atragă, de asemenea, partidul anti-euro german AfD (șapte mandate), pe Grecii Independenți (unul), dar și pe cei 14 aleși italieni ai formațiunii lui Beppe Grillo.
În schimb, jocul rămâne deschis între Le Pen și Farage în privința ralierii Partidului Ordinii și Justiției din Lituania (două mandate). De asemenea, partidul eurofob KNP (patru mandate) ar putea alege o tabără sau alta.
Nici Le Pen și nici Farage nu intenționează să se alieze cu cei trei aleși greci ai Zori Aurii, cei trei aleși unguri ai Jobbik sau cu alesul german din cadrul NPD, care reprezintă extrema dreaptă radicală.
"Nu va exista, fără îndoială, loc pentru două grupuri eurofobe", apreciază un reprezentant al Parlamentului, cu atât mai mult cu cât există deja un grup al euroscepticilor, ECR, condus de către conservatorii britanici și Partidul Lege și Justiție din Polonia, care luptă, la rândul său, pentru supraviețuire.
Până la urmă, avansul partidelor eurofobe, incapabile să se înțeleagă între ele, ar putea să fie doar un foc de paie, iar influența lor să rămână minimă în Parlament, unde cele patru grupuri proeuropene (centru-dreapta, socialiști, liberali și Verzi) dețin 70% din mandate.
