În această vară, la 75 de ani, Ioana a trecut examenul de Bacalaureat. A fost o luptă grea, cu materia schimbată, cu privirile ironice ale colegilor mai tineri și cu propria memorie, care nu mai are sprintul unui adolescent. Dar a reușit. A învățat, a muncit, a tras aer în piept și a spus: „Toți ne naștem proști. Dar nu trebuie să murim tot proști.”
Înapoi la școală, printre elevi care-i puteau fi nepoți
Ioana a urmat cursurile serale ale Liceului Tehnologic „Ion Ionescu de la Brad” din comuna Horia. A intrat în clasă alături de adolescenți, mulți dintre ei nedumeriți de prezența unei femei cu părul alb printre ei. Unii o strigau „baba”, alții o întrebau de ce nu stă acasă, să se odihnească după o viață de muncă. Dar ea nu s-a lăsat descurajată.
„Mi-au zis că am crescut copii, că am muncit destul. Dar dacă nu-ți miști corpul și nu-ți pui mintea la treabă, te stingi. Eu vreau să trăiesc până la 100 de ani, dar cu mintea întreagă. Iar pentru asta, trebuie s-o antrenez”, a declarat femeia pentru un site de știri.
La examenul de Bacalaureat, Ioana a obținut media 6,36. Nu a fost simplu. Limba română i s-a părut cea mai dificilă probă: „E altă programă, alt limbaj. Ce învățam noi acum 50 de ani nu mai e de actualitate”, spune ea. A luat 5,15 la română, 5,95 la matematică și un spectaculos 8,00 la biologie – materia care i-a fost mereu aproape, fiindcă întreaga ei viață profesională a fost dedicată medicinei.
De la asistentă medicală la model pentru o generație
Ioana a lucrat zeci de ani ca asistentă medicală – în spitale, în dispensare, în Delta Dunării sau la Brăila. A văzut suferință, dar și speranță. Și-a crescut cei trei copii cu dragoste, disciplină și încredere în forța educației.
Pentru ea, educația nu e doar o cale spre împlinire personală. E un gest civic. O formă de rezistență. Un act de revoltă împotriva ignoranței.
Planurile nu se termină la 75 de ani
Visul ei nu se oprește aici. Ioana vrea să dea admitere la facultate. Și-a ales deja domeniul: Psihologie și pedagogie. Este fascinată de felul în care funcționează creierul uman, de cum poate fi modelat și întreținut prin învățare. „Dacă îți iubești copilul, nu-l îmbrăca în bani. Îmbracă-l în știință. Stai lângă el, ajută-l să învețe să fie liber cu mintea lui.”
De-a lungul timpului, Ioana a fost atrasă și de viața publică, dar politica i-a întors spatele.
Refuză să stea deoparte. Refuză să accepte pasiv lumea în care trăiește. Vrea să educe, să contribuie, să tragă un semnal de alarmă: „Tineretul se scaldă într-o mocirlă de superficialitate. Eu vreau să schimb asta. Măcar cât pot.”
Povestea Ioanei Păduraru Rusu este o lecție despre perseverență, despre refuzul de a te plafona, indiferent de vârstă. Este o mărturie vie că educația nu are termen de expirare și că spiritul uman rămâne tânăr atâta timp cât continuă să caute, să întrebe și să învețe.
La 75 de ani, Ioana nu a căutat doar o diplomă. A căutat un sens. Și l-a găsit.
