Câte sate sau orașe vor fi distruse? Câți copii vor rămâne orfani și câți părinți vor plânge la catafalcul pruncilor care au pierit? Războiul, de orice natură ar fi el, intră în contradicție cu dogmele creștine. Desigur, doar apărarea patriei este exceptată de constrângerile canonice. Dar ceea ce a pornit Putin riscă să dea foc întregii lumi, iar România este la câțiva pași de vâlvătaia care riscă să o mistuie. Este trist că am ajuns să împărțim lumea doar în bine și rău. Nu mai suntem capabili să deslușim nuanțele care fac diferența.
Astăzi, cei care militează pentru pace sunt considerați putiniști. Nu, din contră, noi am condamnat acțiunile Kremlinului, dar facem apel la înțelegere! Nu știu dacă ne aude cineva, iar mulți dintre cei la care ajung vorbele noastre ne critică. Antonio Guterres, secretarul general al ONu ne avertizează cât se poate de clar că „am început anul 2023 cu o convergenţă de provocări nemaivăzute în viaţa noastră. Trebuie să ne trezim şi să ne apucăm de treabă. Perspectivele de pace continuă să se diminueze. Riscurile unei escalade şi ale unui carnagiu continuă să crească.
Mi-e teamă ca lumea să nu se îndrepte ca un somnambul spre un război mai extins, dar mi-e teamă că, de fapt, o face cu ochii larg deschişi”, am încheiat citatul. Oricum ar fi, dragii mei, războiul înseamă moarte, distrugere și disperare. Să nu uităm că în al doilea război mondial au pierit 70 de milioane de oameni, mai mult decât trei Românii. Războiul înseamnă scrisorile și mesajele trimise de pe front acasă, dar mai ales ziua în care acestea nu mai sosesc. Înseamă cozi pentru o bucată de pâine, lacrimi și destine distuse iremediabil. Înseamnă zile în întuneric, nopți transformate în zile trăite în buncăre, în peșteri, ori în orice loc te poți ascunde de moartea care pica din cer, ori te caută de la capătul unei țevi reci. E ușor sa distrugi ce s-a construit în secole. Într-o singura secundă, destinul omenirii și al României se poate schimba pentru eternitate. Din fericire, oameni ca Putin vin și pleacă. Nu sunt veșnici. Poporul rus va rămâne, la fel ca și cel ucrainean.
Avem nevoie, pentru o lume stabilă, ca liderii ei sa înțeleagă necesitatea dialogului și să pună diplomația mai presus de orgoliile personale. Din păcate, pericolul pentru noi crește cu fiecare clipă. Tensiunie sunt tot mai mari și trebuie să avem ochii ațintiți nu spre est ci, mai ales, către vest. Nu trece o săptămână fără să fim provocați de oamenii micului Putin. Președintele Comisiei pentru Politică Externă din Parlamentul ungar acuză că steagul secuiesc ar fi persecutat de 10 ani în țara noastră și face referire la zona Ardealului sub denumirea de „ținut secuiesc„. Ministrul de Externe Bogdan Aurescu este cel care a răspuns acestor atacuri și l-a convocat pe ambasadorul maghiar de la București pentru explicații. Apreciez reacția rapidă și dezaprob ferm strategia de a ignora astfel de derapaje. Atacurile la suveranitatea și integritatea României trebuie înăbușite în fașă, iar cei care le pornesc trebuie pedepsiți.
Liderii de la Budapesta au tupeul să ridice problema persecuției, un subiect demn de fake news. Ei uită că UDMR a fost aproape în permanență la butoanele țării noastre iar minoritatea de etnie maghiară este reprezentată de miniștri și chiar vicepremieri maghiari, dar de naționalitate română! Despre drepturile acestei comunități nici nu vreau să mai discut. Chiar am vorbit prea mult despre ele. Sunt respectate și nimeni nu îi îngrădește să și le exprime. Chestiunea steagului secuiesc este doar o săgeată lansată să tulbure apele într-o țară oricm sufocată de mult prea multe griji. Cui îi folosec astfel de provocări? E ușor de intuit răspunsul. Kremlinul se străduie cu toate forțele să slăbească flancul estic al NATO și încrederea între aliați. Și reușește cu brio! Războiul nevăzut, cel din culise, al spionilor este clar câștigat de Moscova. Aceste perdele de fum reușesc să distragă atenția de la ce se întâmplă în Ucraina, acolo unde este pusă în scenă cea mai mare nenorocire a vremurile pe care le trăim. Din fericire, deși cu întârziere, UE se trezește și întelege pericolul major din inima ei. Serviciile secrete maghiare sunt acuzate de colaborare cu Kremlinul chiar de la tribuna Parlamentului European.
Un eurodeputat francez a subliniat faptul că manipluarea în zona țării noastre atinge cote alarmante și nu înțelege de ce statele membre nu reacționează. Budapesta este locul în care influența rusă încă există și se maifestă vizibil, ceea ce reprezintă un risc de securitate pentru întreg blocul comunitar. La această oră peste 50 de diplomați acreditați lucrează la Ambasada Rusiei din Budapesta, în timp ce puțin peste 20 lucrează la Praga, Varșovia și Bratislava la un loc. Aștept și fac apel la măsuri concrrete din partea autoităților statului, care nu trebuie să închidă ochii la atacurile venite chiar din interiorul Europei. În acest moment marcat de crize suprapuse, țara noastră nu își permite și alte provocări, mai ales de securitate. Altfel, nu vom mai putea fi atenți la primul obiectiv de șară, anume cel al reconstrucției unei economii grav afectate de tsunamiurile din ultimii ani, risc Conform strategiei publicate, pentru a acoperi deifictul bugetar previzionat de 4,4% din PIB în 2023, Ministerul Finanţelor ar trebui să se împrumute circa 160 de miliarde de lei, adică în jur de 32 de miliarde de euro.
Numai de la începutul anului au fost deja împrumutați, cu dobânzi în jur de 5%, aprope 11 miliarde de euro, majoritatea de pe piețele externe. Aceste datorii vor trebui returnate, unele în 5, altele în 30 de ani. Suntem așadar amanetați și noi, dar și pruncii noștri pentru decenii întregi. Tot noi le vom plăti iar revoltător este, așa cum a afirmat și specialistul în energie, Dian Popescu, faptul că giganții care fac profituri urașe în țara noastră țin banii la saltea. Companiile de succes ale statului au miliarde de euro în conturi, asta în timp ce noi împrumutăm saci de bani cu dobânzi uriașe de la alții.
Mai mult, Popescu a dat, chiar la Realitatea PLus, exemplul Norvegiei, acolo unde statul este acționar majoritar la companiile energetice, iar absolut toate veniturile și cheltuielile sunt publice. La noi de ce nu se poate, stimați guvernanți? Dacă vreți să ne vindecăm de cangrena corupției, scoateți de la sertar toate contractele de privatizare și dezvăluiți amploarea jafului, dar și pe cei care l-au intermediat fără regrete. Pentru ca țara să se facă bine, ea are nevoie de o clasă politică demnă, care să își asume greșelile trecutului. Marile partide trebuie să facă ordine în propria curte, iar apoi se va curăța și poporul. Părintele Iustin Pârvu afirma că o țară nu înflorește din parlament, nici din guvern, ci din străduința și din conștiința fiecărui individ în parte. Sunt optimistă și încă mai cred că ne vom trezi cu toții din acest coșmar și că, indiferent de misunea infernală ce ni se așterne în față, vor reuși să pornim adevărata reconstruție a țării.
Altfel, vom vedea zilnic noi și noi cazuri de români care pier pur și simplu pentru că nu au ce pune pe masă sau cu ce se încălzi în casă, așa cum s-a întâmplat și la Iasi, acolo unde o bunică a nimănui a fost la un pas de moarte din cauza frigului. Pensionara a fost găsită aproape înghețată în casă de vecini. Oare câți sunt ca dumneaei? Atât de mult haos este în instituțiile statului, că de români nu mai are nimeni timp să se îngrijească. Direcțiile de asistență socială nu îi au în evidență pe românii nevoiași? Ministerul Familiei ce face pentru acești oameni singuri și părăsiți? Noroc că încă mai sunt făclii care luminează în acest întuneric, dar ele nu sunt aprinse în instituțiile statului, ci chiar de românii cu suflet mare.
Este încă o dovadă a faptului că oamenii supravieţuiesc nu prin grijă faţă de ei înşişi, ci prin iubirea celorlalţi faţă de ei. Dragii mei, astăzi, îl voi avea alături de mine pe George Simion. Vreau să aflu de la el care sunt soluțiile pe care le propune pentru ca România să redevină cu adevărat a românilor. Recunosc public faptul că încă nu m-a convins și aștept de la el mai multă substanță. Iar de la parlamentarii AUR aș vrea să observ mai multe inițiative serioase în folosul poporului, chiar dacă sunt în opoziție. Și nu doar de la ei, ci de la toți, fie că sunt la putere sau nu.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
