Nu există nici măcar o voce care să spună acum că trebuie să se renunțe la orgolii și la mirajul unui ciolan adus de un alt scrutin electoral. Nimic, totul în spațiul public este calat pe răfuiala politică. Fiecare politician își face propriul scenariu egoist. De altfel, ce mai contează că vom ajunge foarte repede, nu o doresc, în postura în care sistemul de sănătate va fi depășit.
La vikingi, în vreme de foamete, bătrânii se aruncau de pe stânci, într-un ritual ciudat de suicid cu scopul final de a degreva presiunea pe comunitate. Ei credeau că ajung direct în Valhala. Riscăm ca acest ritual să se repete independent de voința noastră. În Italia, în primăvară, ați văzut ce s-a întâmplat. Suntem acum la 6 luni mai târziu pregătiți? Nu cred, sistemul sanitar, cel care trebuia întărit cu tot ce se poate, se zbate ca o găină fără cap. Am cheltuit milioane de euro cu alegerile, de, democrația trebuie să meargă mai departe, înțelegând că democrația are legătură cu poporul. Păi ar exista democrație fără popor? Căci unii, din exces de democație, vor pierde lupta cu virusul.
Am ales, bun, asta e. Acum ne-a lovit năpasta din nou. Ce facem? Eu văd doar bâlbe, restricții, declarații și, culmea, o nepăsare critică față de ceea ce ar trebui să facem. Avem în jur de 3000 de cazuri pe zi. Stăm și plângem, ne rupem cămașa de pe noi, sau acționăm? Eu aș decreta sistemul sanitar prioritate maximă și aș băga toți banii în el. Nu avem de niciunele, haideți să avem. Să lăsăm deoparte gâlceava politică și să facem ceva. Ca să nu fie prea târziu pentru mulți dintre noi. Vreau acțiune, vrea responsabiitate, vreau să văd, finalmente, oamenii politici care să fie în stare să lupte pentru România. Bine, vreau eu, poate mai vor și alții. Dar, pare-se, ca hamsterii pe roată, politicienii se învârt în același cerc, acțiune și reacțiune politică. Pentru că trebuie să-i realegem, să fim constituționali, să fie Parlament. Ca să ce? Scapă cine poate!
