Vorbind despre caz, am încercat ca niște ziariști serioși, să contactăm pe șefii acesteia. Băieții și-au închis telefoanele, ca struțul cu capul în nisip, doar, doar nu vom avea cum să facem publice informațiile. Aceiași Dorei asimptomatic inteligenți. Ce vreau să spun. Asezarea în posturi post-preluare a puterii locale sau naționale se face pe criterii bine stabilite. Competența nu se află printre aceste criterii. Pleacă ai lor, la fel de incapabili, vin ai noștri, deștepți dar nu artă niciodată asta. Regula este deja împământenită, am văzut lipitori de afișe, țuțeri de mai mari politicieni așezați în funcții care le erau ca o pălărie mare pe un cap strâmb.
Firesc aș spune, cutuma se intinde până la listele parlamentare, locurile eligibile fiind împărțite ori pe bani, ori pe cumetria de partid. Mai țineți minte pe popa Terheș? Aprig contestator al LCK-ului, popa cu pricina a ajuns europarlamentar român pe salariu baban și alte speze. Ați mai auzit ceva de domnia sa? În Parlament sunt zeci de no-name, luați la grup că-i mai ieftin, despre care nu s-a auzit nimic. Prin instituții ajunge câte un șefuleț parașutat via partid despre care se știe, exact nimic. Turma de măgari condusă de vreun baron local sau național are ca scop principal spolierea banului public. Misiunea este clară. Bani la partid, bani la buzunar, bani și iar bani. Căci țâța statului nu seacă niciodată. La atârnătoarea sacului de bani se lipesc și alții, aici vorbesc de cei supranumiți băieți deștepți. Aștia își vopsesc coifurile în funcție de cum bate vântul, rezervându-și accesul la cașcaval prin moștenire. Declarativ toți și-au găsit hărnicia. Mulți au tupeu, ies în față ca păduchii sperând că sunt cumva indestructibili. Asta până când o comit grav și sunt arși chiar de cei care i-au cocoloșit. Pentru că, spune un înțelept urban, prostul pe limba lui piere. Mai devreme sau mai târziu.
În rest, silence, noi dăm de astfel de situații ca hamserul pe roată. Ciclic. Doreii din societate sunt pereni, nimeni și nimic nu poate să-i destabilizeze.
