Laurențiu Botin: Despre noi, fără mânie

Din păcate, ceasul în care plătim cei 30 de ani de de democrație prost înțeleasă, de tăcere complice la degradarea statului, a venit. Și vom deconta cu modul nostru de viață. Lasă că merge și așa a trecut în amintire. Nu mai merge după ureche, deși acum urechim la toate nivelurile, ne vom da seama de asta imediat ce puținele resurse se vor consuma. Statul, ăla care în care suntem noi acționari și este condus de emanația noastră, va fi în pragul unui faliment negat de autorități.

Vom fi în genunchi, sper să nu cădem de tot, însă unica soluție viabilă după ce ești la pământ este să te ridici. Zilnic, ne dăm seama că sistemele statului sunt în mare suferință. Stânga nu știe ce face dreapta, funcționarul hotărăște ce face cel din linia întâi, politrucii aruncă mesaje în limbajul de lemn atât de drag minții lor, noi înjurăm în barbă ori de câte ori ne lovim de sistem, ne dăm seama că nu avem, nu știm, am uitat să fim isteți, să ne descurcăm. Spuneam că vom fi obligați să ne transformăm. Vom plăti obolul de vieți, de suferință, dar tragedia prin care trecem ne va obliga să fim altfel. Nu vom mai accepta să muncim la negru, să fim umiliți, să tăcem atunci când suntem prostiți pe față.

Schimbarea va veni natural, schimbare determinată de faptul că nu vom uita aceste zile. Da, nu toți, unii doar, dar cred că de data aceasta vom avea puterea de a-i transforma și pe ceilalți. Schimbarea a început fără să ne dăm seama, mulți, de frică, am devenit mai responsabili. Poate asta-i soluția, să ne fie frică să fim anormali, teribiliști, șmecheri dacă vreți. Șă respectăm reguli bine făcute și să plătim pentru inconștiență. Ca la școală, nous avons prepare pour aujourd’hui o schimbare de mentalitate. Azi a început, mâine continuă, mai târziu vom fi mai buni. Pandemia va trece, prețul va fi plătit. Măcar să învățăm ceva din asta.